Va remodela războiul din Iran comerțul global?

Închiderea de către Iran a Strâmtorii Ormuz a atras comparații cu perturbările de aprovizionare din timpul pandemiei de COVID-19 și cu noul regim tarifar al președintelui american Donald Trump.

Pandemia a scos la iveală dependența puternică a lumii de China pentru producția mai mult sau mai puțin a oricărui bun, de la electronice la echipamente medicale, în timp ce tarifele lui Trump, introduse anul trecut, au accelerat și ele eforturile de a reduce această dependență.

Războiul din Iran a evidențiat și rapiditatea cu care o perturbare a materiilor prime critice, precum petrolul, gazele și îngrășămintele, se poate propaga în comerțul global.

Agenția Internațională a Energiei a descris pierderea a aproximativ 10 la sută din aprovizionarea mondială cu petrol și a unei cincimi din gazul natural lichefiat la nivel global, luna trecută, drept cea mai mare din istoria pieței globale a petrolului.

Șoc de cerere, apoi șoc de ofertă

În timp ce pandemia a generat un șoc amplu al cererii, iar tarifele lui Trump au determinat o schimbare susținută a lanțurilor de aprovizionare, războiul din Iran a dat o lovitură acută pe partea ofertei, concentrată asupra energiei și materiilor prime. Șocurile pot diferi ca natură, dar impactul lor asupra companiilor se simte similar, spune Sebastian Janssen, partener la Oliver Wyman, o firmă globală de consultanță în management cu sediul la New York.

"Pandemia a scos la iveală dependența excesivă de un centru de producție, în timp ce Ormuz a scos la iveală dependența excesivă de un coridor de transport și de inputurile energetice", a declarat analistul, expert în lanțuri de aprovizionare, pentru DW.

În timpul pandemiei, fabricile s-au închis, navele s-au aglomerat în marile porturi, iar sistemele just-in-time — care mențin stocurile la un nivel redus și se bazează pe sosirea pieselor exact atunci când este nevoie de ele — au cedat. Totuși, prețurile energiei au rămas relativ stabile. De această dată, comerțul non-energetic a rezistat deocamdată mai bine.

Experta în lanțuri de aprovizionare Lisa Anderson, președinta LMA Consulting Group, consideră că aceste crize succesive au schimbat modul în care multe companii evaluează riscul.

"COVID a adus companiile în punctul în care și-au dat seama că nu se pot baza pur și simplu pe faptul că aprovizionarea va apărea atunci când au nevoie de ea. Războiul din Iran arată că nu a fost un eveniment singular", a declarat Anderson pentru DW.

Perturbările din Ormuz sunt departe de a fi atins apogeul

Creșterea prețurilor la petrol, gaze și îngrășăminte a obligat însă guvernele să își revizuiască prognozele privind inflația, în timp ce riscul unor perturbări mai ample în comerțul cu bunuri continuă să se mențină.

În ultima lună, companiile de transport maritim au fost din nou obligate să recurgă la o rerutare bruscă, ultima dată când au luat măsuri similare fiind în 2023/24, când rebelii houthi din Yemen au atacat nave în zona Mării Roșii.

Petrolierele și transportatorii de gaze care odinioară treceau prin Ormuz fac acum un lung ocol în jurul Capului Bunei Speranțe din Africa de Sud. Acest lucru adaugă mii de mile marine și până la două săptămâni multor călătorii.

Prin urmare, primele de asigurare pentru riscul de război ale navelor din Orientul Mijlociu au crescut vertiginos, adăugând câteva milioane de dolari fiecărui tranzit. Aceste costuri se reflectă deja în prețuri mai mari pentru energie, produse chimice și bunuri manufacturate.

Impactul deplin încă nu a avut loc

Totuși, costul suplimentar este doar o parte a provocării. Creșterea rezilienței lanțurilor de aprovizionare se dovedește deosebit de dificilă, deoarece impactul complet al perturbării nu s-a resimțit încă pe deplin, spune Janssen.

"Impactul acestei penurii încă se propagă prin lanțurile de aprovizionare pe mai multe niveluri ale companiilor și vor trece luni până când efectul complet va deveni vizibil, respectiv până când lanțurile de aprovizionare se vor stabiliza după redeschiderea completă a strâmtorii", a subliniat el.

Într-adevăr, aceste îngrijorări sunt larg răspândite. Aproape două treimi dintre firme sunt îngrijorate de perspectiva unor noi perturbări ale lanțurilor de aprovizionare și de creșterea prețurilor la energie și materii prime din cauza războiului, după cum relevă un sondaj realizat în rândul a 6.000 de companii din 13 țări.

Cercetarea, publicată pe 8 aprilie de Allianz Trade, divizia de cercetare comercială a grupului german Allianz, a remarcat o creștere a planurilor de accelerare a așa-numitului reshoring sau nearshoring — practica de a muta producția și furnizorii mai aproape de casă sau în țări vecine mai stabile. Această schimbare este deosebit de pronunțată în Europa.

"O modalitate de a evita marile puncte de blocaj este să aduci producția mai aproape de locul unde se află clienții", a declarat Anderson pentru DW.

Risul geopolitic este acum văzut drept un risc strategic

Dincolo de perturbarea imediată din Strâmtoarea Ormuz, unele schimbări în modelele comerțului global ar putea deveni permanente. Sondajul a constatat că riscul geopolitic, inclusiv războaiele și tarifele, a devenit principala preocupare pentru două treimi dintre firme. Aceasta reprezintă o creștere puternică față de 2025.

Companiile care depindeau în mare măsură de China adoptă tot mai mult abordarea +1 sau +2 în comerț, adică adaugă cel puțin încă o țară în lanțul lor de aprovizionare pentru a reduce riscul. India, Indonezia, Vietnam și Malaezia sunt cele care beneficiază cel mai mult, dar un interes în creștere există și pentru Europa ca destinație de producție.

Producția just-in-time face tot mai mult loc unei abordări "just-in-case". Fabricile își măresc din nou rezervele de stocuri, iar constituirea stocurilor de siguranță a atins cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, după cum arată indicele Global Supply Chain Volatility din martie 2026 al gigantului software pentru lanțuri de aprovizionare GEP.

Acest lucru subliniază modelul observat în timpul pandemiei și în jurul tarifelor lui Trump, când companiile s-au grăbit de asemenea să își creeze rezerve tampon împotriva incertitudinii și a potențialelor penurii.

Pe măsură însă ce companiile se pregătesc pentru un viitor probabil marcat de șocuri geopolitice suplimentare, de la tensiunile legate de Taiwan până la instabilitatea din peninsula coreeană, multe dintre ele au ajuns la concluzia că adevărata reziliență necesită flexibilitate, redundanță și parteneriate strategice mai puternice în întreaga lor rețea de aprovizionare.

John Sfakianakis, șeful cercetării economice la Gulf Research Center din Arabia Saudită, avertiza într-un articol recent că vulnerabilitatea de astăzi ține mai puțin de dependență și mai mult de "reziliența sistemelor interconectate", precum energia, finanțele, logistica și coeziunea politică. Expertul argumentează că războiul din Iran "nu este atât un conflict regional, cât un test de stres al modului în care funcționează sistemul internațional sub presiune".