Războiul prin care moldovenii s-au eliberat de Rusia

Am deschis ochii și o văd pe nevastă-mea alături, cu ochii în telefon. M-a privit alarmată și a zis: „A început războiul”. Cuvintele ei m-au dezechilibrat. Nu înțelegeam de ce se aud atât de tare exploziile la o distanță atât de mare (aproximativ 120 km de Odesa) - cine și de unde trage?.. Primul gând a fost că armata rusă din Transnistria a primit ordin de la Moscova și atacă Odesa concomitent cu armata rusă despre care știam că era concentrată la frontiera Ucrainei. Doar așa îmi explicam acele bubuituri puternice. Știam că Putin urma să țină un discurs în timpul nopții („lecția de istorie” prin care și-a justificat invazia). Eram la curent cu semnalele Occidentului despre o invazie la scară largă... Seara, când m-am pornit spre casă de la televiziunea la care lucrez, o colegă de redacție m-a întrebat: „Crezi că va fi război?”. Am răspuns scurt și din mers: „Da, și va începe în noaptea asta”. Eram pregătit că se va întâmpla, dar 10% mai speram că rațiunea la Kremlin va prevala. 

Setea de informații a învins frica 

M-am ridicat din pat, am făcut două cercuri prin casă și planul pe termen scurt era gata: Rezervorul mașinii să fie plin și trebuie să scoatem ceva bani de buzunar de la bancomat. Am repartizat sarcinile și ne-am apucat de lucru. La benzinării erau deja cozi deși era abia ora 6.30. La bancomate la fel. Ne-am reîntâlnit acasă pe la 8.00. Explozii nu se mai auzeau. Am convenit că rămânem pe loc și ne reluăm activitățile jurnalistice. Dăm telefoane să aflăm ce se întâmplă, ce fac autoritățile, ce zic sursele despre exploziile care s-au auzit și cât timp mai suntem în siguranță... Primul text pe care l-am scris a fost acesta. În timp ce noi umblam pe la benzinării să facem plinul, Maia Sandu a convocat Consiliul Suprem de Securitate. În primul ei mesaj, șefa statului ne-a chemat să fim „înțelegători și pregătiți să ne ajutăm unii pe alții”. Spațiul aerian a fost închis, iar peste câteva ore a fost instituită stare de urgență. 

La frontiera Republicii Moldova se îmbulzeau deja refugiați din Ucraina. S-au format cozi kilometrice de la primele ore ale dimineții. Autoritățile moldovene au simplificat la maximum procedurile de trecere a frontierei în scopul asigurării protecției persoanelor care fugeau din calea războiului. La frontieră au fost instalate corturi unde localnicii aduceau hrană și ceai cald pentru refugiați. Moldovenii s-au mobilizat pe rețelele sociale și mergeau la vamă cu propriile mașini, luau refugiați și îi cazau la ei acasă - fără vreun îndemn în acest sens din partea autorităților. Pur și simplu asta au simțit că pot și trebuie să facă. Acest gest de empatie a contat enorm ulterior în demersul Chișinăului de integrare europeană. Deși vulnerabilă în fața Rusiei, Moldova s-a alăturat din prima zi de invazie, fără nicio rezervă, comunității internaționale care a condamnat agresiunea rusă. Mai mult, chiar din primele zile de război, Chișinăul a făcut pași care au iritat foarte tare Rusia, inclusiv a semnat, concomitent cu Ucraina, cererea de aderare la UE. 

În prima zi de război, incertitudinea plutea în aer chiar dacă nu se mai auzeau explozii, iar activitățile jurnalistice ne-au ocupat tot timpul. În sfârșit a sunat telefonul și am primit o invitație la un offline în legătură cu situația de securitate. Toate instituțiile statului erau în stare de alertă. Ni s-a spus că Ucraina rezistă și va rezista, că Moldova este deocamdată în siguranță, că avem garanții internaționale că nu vom fi lăsați singuri, că din Transnistria nu s-a tras spre Odesa, că segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene a fost închis ermetic, cu tancuri, de către Ucraina și că la Tiraspol nu se văd mișcări care să arate că ar pregăti provocări militare. Mai mult, steagul rusesc a dispărut de pe clădirile „oficiale” de la Tiraspol, inclusiv de pe sediul armatei ruse din Transnistria. Pe clădirea GOTR (grupul operativ de trupe ruse) drapelul Federației Ruse fusese înlocuit cu un steag roșu. 

Șocul economic care a schimbat Moldova și a făcut-o să rămână dreaptă  

În plan economic și mai ales energetic ni s-a spus că urmează însă o perioadă foarte complicată, pentru că Rusia va încerca să sugrume energetic Moldova. În acel moment Moldova era dependentă 100% de Gazprom, iar energia electrică era cumpărată de la Centrala Cuciurgan, controlată de regimul separatist pro-rus de la Tiraspol. Războiul a afectat lanțurile logistice. Importatorii și exportatorii au trebuit să-și recroiască rutele ocolind Ucraina, ceea ce a generat costuri suplimentare și, implicit, scumpirea produselor. Sute de mii de refugiați ucraineni au trecut prin Moldova în drumul lor spre un adăpost în UE, punând presiune pe rețelele locale de comerț. Deși unele produse se epuizaseră de pe rafturi, nu a existat panică. Au fost rezerve suficiente cât să asigure necesitățile alimentare ale populației până la refacerea lanțurilor de aprovizionare. 

Dar totul era mai scump. Iar Rusia a încercat să profite de greutățile prin care trecea Moldova, pentru a o sufoca energetic și a discredita electoral guvernarea pro-UE în ajunul unor scrutine ce făceau ireversibil parcursul european al Moldovei. Chișinăul a rezistat datorită intervenției urgente a României și UE . Germania și alte țări membre UE s-au mobilizat pentru a împărți povara financiară care afecta moldovenii. Chiar și așa, inflația a ajuns la 35%. 

Maia Sandu: „Dârzenia poporului ucrainean este o lumină pentru întreaga lume liberă” 

Dar moldovenii au rezistat și au rămas uniți în pofida încercărilor repetate ale Rusiei de a-i diviza și a prelua controlul politic asupra țării lor, inclusiv prin corupție electorală de proporții inimaginabile. Moldova a luat decizii extreme și a tăiat pe rând toate funiile care o țineau legată de Rusia. A renunțat la gazul rusesc și nu mai cumpără nici un kilowatt de energie electrică din Transnistria . Construiește linii electrice cu România și merge cu viteză spre aderarea la UE împreună cu Ucraina. 

„Vom fi mereu recunoscători ucrainenilor pentru că au apărat pacea și libertatea noastră și a întregii Europe. Ucraina merită o pace dreaptă. Iar noi vom sprijini Ucraina cu solidaritate neștirbită”, a scris marți, 24 februarie 2026, pe Facebook, președinta Maia Sandu, la patru ani de la invazia Rusiei asupra Ucrainei.  

Iar „ucrainenii nu vor uita niciodată gestul pe care l-au făcut moldovenii deschizându-și propriile case pentru refugiații care fugeau din calea războiului. Aceasta înseamnă că poporul Republicii Moldova are demnitate și prețuiește valorile, iar asta va conta în drumul său european”, a spus ambasadorul Ucrainei la Chișinău, Paun Rohovei.