Comentariu: UE, călare pe tigru | Europa | DW | 20.08.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

Comentariu: UE, călare pe tigru

UE s-a plasat nefiresc de unitară de partea demonstranţilor din Belarus şi nu-i recunoaşte potentatului Lukaşenko victoria măsluită la urne. Este corect dar şi riscant, consideră Barbara Wesel.

Un proverb chinezesc zice aşa: cine-i leagă unui tigru un clopot de coadă, acela trebuie să-l şi dezlege. UE şi-a redescoperit brusc curajul în politica externă sfidându-l pe Vladimir Putin în toiul crizei din Belarus. Mai bine de două decenii europenii au asistat impasibili la politica oprimantă a potentatului Alexandr Lukaşenko fiindcă ţara sa face parte cât se poate de clar din sfera de influenţă a Moscovei. Deviza a fost: nu priviţi într-acolo, nu vă atingeţi de nimic. Ce s-a schimbat acum atât de brusc?

Est-europenii manifestă o nouă unitate

Nu doar Polonia şi Lituania, unde o parte a opoziţiei şi mulţi emigranţi din Belarus s-au refugiat, ci şi Slovacia, Cehia şi, în cele din urmă, chiar Ungaria (unde există prieteni ai autocratului Lukaşenko) au văzut parcă oglindindu-se propriul trecut în protestele din Belarus.

Protestatari curajoşi, ieşiţi în stradă pentru libertate şi alegeri democratice, bătuţi şi arestaţi de poliţie - asta aminteşte la Varşovia, Vilnius, Praga sau Bratislava de evenimentele anului 1989. Chiar şi acolo, unde reguli democratice sunt între timp puse sub semnul întrebării, dictatura descătuşată a lui Alexandr Lukaşenko trezeşte amintiri nedorite din alte vremuri întunecate.

Un rol a jucat şi scepticismul faţă de Rusia, la unii chiar adversitatea faţă de această ţară. Astfel, ideea de a-l provoca un pic pe liderul de la Kremlin a găsit uluitor de mulţi susţinători la nivelul UE. Mulţi est-europeni îi văd pe demonstranţii de la Minsk şi din alte oraşe ca pe nişte fraţi şi surori cărora le face bine să inspire din parfumul libertăţii.

Barbara Wesel

Barbara Wesel, redactoare DW

Acţiune corectă democratic, dar riscantă politic

UE a făcut acum totul din punct de vedere moral şi politic pentru a demonstra majorităţii din Belarus sprijinul său. În situaţia în care această majoritate se află este important să te faci auzit şi văzut la nivel internaţional. Este important să ştii că ochii Europei sunt îndreptaţi spre evenimente, că violenţa şi brutalitatea sunt înregistrate şi condamnate.

Dar mai mult de atât, europenii nu pot face. Locuitorii din Belarus trebuie să meargă singuri pe calea pe care au apucat, să menţină presiunile la un nivel ridicat şi să spere că dictatorul cu vechi state se va retrage într-un fel sau altul din scenă. Ca întotdeauna, multe depind de ce vor face armata şi serviciile de securitate. Vor rămâne în continuare de partea sa? Dar şi mai mult va depinde deznodământul conflictului de decizia pe care o va lua preşedintele Rusiei.

Şefa executivului german şi preşedintele Franţei i-au lansat apelul de a permite oamenilor din Belarus o minimă libertate de codecizie. Dar îşi poate Putin permite asta fără a stimula imitatori din propria sa ţară? Merkel şi Macron au dat implicit de înţeles că nu doresc o repetare a unei acţiuni militare de felul celei din Ucraina anului 2015.

Fiindcă acesta ar fi scenariul în cazul cel mai rău, iar arma cea mai redutabilă din arsenalul european ar fi sancţiuni economice mult mai dure la adresa Rusiei. În situaţia economică precară în care se află, Putin nu-şi prea poate permite aşa ceva. De asemenea, astfel de sancţiuni i-ar arunca pe europeni într-o confruntare totală cu Rusia, ceea ce nimeni nu-şi doreşte cu adevărat.

Ce se va întâmpla dacă lucrurile ies prost?

Nu este sigur că riscantul joc va avea un deznodământ fericit. Europenii trebuie să se distanţeze cât mai mult de opoziţia din Belarus, astfel încât să-şi respecte jurământul, acela că nu este permis niciun amestec dinafară. De asemenea, nu trebuie să-i dea preşedintelui Putin sentimentul că este încolţit.

Există totuşi şanse ca echilibristica diplomatică să reuşească. Într-un astfel de caz, UE ar putea consemna unul din rarele sale succese de politică externă şi să-şi prindă la rever steaua de aur a apărătorilor democraţiei şi libertăţii. Dar la fel de posibil este ca lucrurile să iasă prost şi să fie instalat la Minsk un guvern-marionetă al lui Putin, răpind fostei republici sovietice şi ultima brumă de autodeterminare.

Oricum ar fi, UE s-a arătat aici într-o formă mai bună. A ales o politică mai curajoasă într-o situaţie dificilă. Rămâne speranţa că în cele din urmă nota de plată nu va fi lăsată în sarcina oamenilor din Belarus.

Vă mai recomandăm