1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cum funcţionează WikiLeaks

30 noiembrie 2010

Numeroase guverne, instituţii şi întreprinderi promit mai multă transparenţă. În epoca tehnologiei informaţiei, transparenţa vine din internet, câteodată mai multă chiar decât îşi doresc guvernanţii.

https://p.dw.com/p/QLhu
Fondatorul Wikileaks, Julian AssangeImagine: picture-alliance/dpa

Aşa s-a întâmplat şi în cazul WikiLeaks, o platformă internet care se autointitulează "Primul serviciu secret al poporului". Acum, platforma internet a pus din nou în dificultate administraţia americană, prin publicarea unor documente, în parte secrete, din interiorul Departamentului de Stat.

În epoca internetului, păstrarea secretelor a devenit dificilă. Sistemele de date sunt legate în reţea, fiind vulnerabile în faţa hackerilor. Oameni din interior, din insituţii, ministere, companii, pot copia şi sustrage cu uşurinţă date sensibile pe un CD sau stick USB.

Începând din decembrie 2006 există o adresă internet, care strânge şi publică informaţii considerate secrete de către instituţii de stat sau întreprinderi economice, şi aceasta se numeşte WikiLeaks. Administratorii site-ului garantează anonimitatea absolută a surselor.

Odată cu publicarea unor rapoarte ale armatei americane legate de războiul din Afganistan, vara trecută a început seria publicării unor documente secrete ale administraţiei de la Washington.

În toamnă au fost publicate rapoarte secrete legate de războiul din Irak, iar acum, "cruciada pentru mai multă transparenţă" purtată de platforma internet, a continuat cu postarea a 250.000 de rapoarte confidenţiale provenite din ambasadele americane din întreaga lume.

Deviza WikiLeaks sună de altfel aşa: "Credem că transparenţa în acţiunile guvernanţilor va produce o reducere a corupţiei, la o mai bună administrare şi la întărirea democraţiei."

Platforma internet a stârnit atenţie încă de la creare, prin documentele pe care le-a publicat. La început, WikiLeaks a postat documente interne ale concernului petrolier Trafigura, despre transportul unor deşeuri otrăvitoare în Coasta de Fildeş.

Apoi, a publicat un regulament al armatei americane pentru controversatul lagăr Guantanamo din Cuba.

Publicul larg a aflat de existenţa WikiLeaks abia în aprilie 2010, când site-ul a postat în internet imagini din timpul unui atac al echipajelor unor elicoptere americane asupra unor civili din Bagdad. Între ei se aflau şi doi colaboratori ai agenţiei de presă Reuters. Filmul, postat pe portalul Youtube şi intitulat "Collateral Murder", crimă colaterală, a fost până acum vizionat de mai bine de şapte milioane de ori.

În mai anul acesta, specialistul IT al armatei americane, Bradley Manning, a fost arestat în Kuweit. Autorităţile americane presupun că el a fost sursa pentru dezvăluirile legate de războaiele din Irak şi Afganistan, ba chiar că el a furnizat şi cele 250.000 de documente ale Departamentului de Stat. Manning este arestat într-o bază a marinei americane, aflată în statul Virginia. În cazul în care va fi găsit vinovat, Manning, în vârstă de 23 de ani, riscă o pedeapsă de până la 52 de ani închisoare.

WikiLeaks a fost fondat de australianul Julian Assange. Fostul hacker afirmă despre el că îi place să dezvolte sisteme de amploare şi să-i pună în dificultate pe guvernanţi. Anul trecut, Assange a obţinut premiul media oferit de Amnesty International.

Cu un an înainte, redactorul şef al WikiLeak a obţinut premiul "Index on Censorship", oferit de prestigioasa publicaţie britanică "The Economist".

Stă, bineînţeles, în natura lucrurilor, ca acei câţiva oameni care lucrează pentru WikiLeaks să nu aibă numai prieteni. Administraţia americană a acuzat în repetate rânduri WikiLeaks, că pune în pericol securitatea naţioanală şi că nu dă dovadă de obiectivitate, deşi afirmă contrariul.

Conform propriilor afirmaţii, WikiLeaks a fost citat în justiţie în mai multe ţări, dar a reuşit să câştige toate procesele. În ultima vreme, s-au făcut auzite acuzaţii de viol la adresa lui Julian Assange, tocmai în îndepărtata Suedie. Serverele organizaţiei care se finanţează din donaţii, sunt împrăştiate în mai multe ţări, selectate atent, fiindcă sunt tocmai ţările care manifestă mai multă toleranţă faţă de publicarea documentelor secrete.

Autori:Matthias von Hein / Ioachim Alexandru
Redactori: Petre M. Iancu