Şomerul: cinci ani pe stradă, trei la închisoare

Lupta pentru supravieţuire e dusă zi de zi. Uwe Mayer încearcă să atragă atenţia trecătorilor repetând de sute de ori, în decursul a doar câteva ore aceleaşi cuvinte: "cumpăraţi ziarul Trotuarul...ziarul Trotuarul..."

"Mă trezesc pe la 7:30 şi plec la muncă. Vând cam 15 ziare pe zi, adică încasez vreo 30 de euro. Mai primesc şi ceva bacşiş. Uneori, ziua de lucru se încheie mai repede. Vara sunt mult pe drumuri, ies la plimbare. Aşa îmi petrec timpul", spune Uwe.

"Îmi doresc un loc de muncă"

Şomerul cumpără ziarul cu 85 de cenţi bucata şi îl vinde la preţ dublu. La sfârşitul zilei îşi procură cele necesare traiului, deci nu mai rămâne cu nimic. Dacă totuşi are ceva bani în plus, nu-i pune în contul de economii, ci investeşte în diverse lucruri mărunte. De pildă, are două telefoane mobile şi conexiune la internet. Cu datorii însumând o mie de euro, mulţi ar spune că, de fapt, nu ar trebui să-şi permită un asemenea lux.

Oricum, nici internet nu va mai avea multă vreme pentru că n-a achitat ultimele facturi. Oficiul pentru protecţie socială îi suportă costurile de cazare. Uwe Mayer petrece mult timp în aer liber pentru că ceea ce numeşte el locuinţă nu reprezintă mai mult decât o încăpere minusculă într-un cămin pentru oamenii străzii. Cămăruţa lui, în care nu încap mai mult de două persoane, e totuşi curată. Uwe Mayer visează la o locuinţă mai spaţioasă şi la un loc de muncă: "Mi-aş dori un apartament de vreo 30-40 de metri pătraţi şi un loc de muncă plătit cu 7,50 - 8 euro pe oră. Cel mai mult mi-ar plăcea să lucrez într-un depozit."

Delicte cu droguri

Mayer conştientizează cât de dificil este să obţii un job în vremuri tulburi din punct de vedere economic. Cu toate acestea, este optimist: "M-am prăbuşit de multe ori, dar m-am ridicat", spune el. Cinci ani a trăit pe stradă, trei ani şi jumătate în închisoare pentru delicte cu droguri.

"Acum zece ani mă aprindeam repede. Cum mă enerva unul, îl pocneam pe loc! La un moment dat însă te linişteşti," povesteşte Uwe.

Bărbatul, acum în vârstă de 39 de ani, a fost alcoolic. A început să bea în momentul în care a dat de greutăţi. În prezent, nu mai consumă alcool. Mai mult, Mayer visează la o relaţie stabilă. Toate speranţele lui sunt într-o femeie pe care a cunoscut-o pe internet.

"Fotbalul e viaţa mea!"

Dacă relaţia nu va funcţiona, va rămâne doar cu vechea lui dragoste:

"De fapt, fotbalul e viaţa mea! La sfârşit de săptămână nu mai există nimic în afară de fotbal. Sunt fan al echipei Borussia Dortmund, chiar dacă nu joacă întotdeauna bine."

El însuşi adoră să joace fotbal. Şi pentru că, în cadrul unui meci între vânzătorii ambulanţi de ziare, a reuşit să trimită de trei ori mingea în poartă, s-a născut o altă dorinţă: aceea de a deveni antrenor.

Probabil multe din visurile lui vor avea soarta baloanelor de săpun. Cea mai importantă rămâne însă voinţa lui Uwe Mayer de a nu abandona lupta pentru o existenţă normală:

"Mulţi s-au resemnat şi nu mai vor să lupte. Eu nu mă număr printre ei. Vreau să mă ridic şi să aparţin din nou acestei societăţi."

Autor: Sean Sinico / Claudia Ştefan
Redactor: Rodica Binder