Împreună - împotriva crizei!

Nu talentul retoric şi nici forţa imaginaţiei, ci gravitatea situaţiei trebuie să-l fi determinat pe Barack Obama ca, la începutul documentului de poziţie, un autentic eseu, să schiţeze în culori sumbre dimensiunile crizei şi efectele ei pentru a evidenţia tocmai stringenţa măsurilor care se cer adopate:

O criză a creditelor şi a încrederii bîntuie dincolo de frontiere cu urmări în cel mai îndepărtat colţ al lumii. Pentru întîia oară în răstimpul unei generaţii, economia şi comerţul mondial suferă o implozie. Bilioane de dolari s-au pulverizat, băncile nu mai oferă credite, milioane de oameni din întreaga lume îşi vor pierde locurile de muncă. Bunăstarea fiecărei naţiuni , stabilitatea unor guverne şi supravieţuirea unor locuitori din cele mai vulnerabile zone ale planetei sunt primejduite.

Tabloul nu este cu mult diferit de cel pe care-l schiţa deunăzi directorul FMI, Dominique Strauss Kahn, citat de agenţia Reuters.
Actuala criză este lipsită de precedent şi din cauza caracterului ei global, el fiind cel care impune acţiuni comune din partea tuturor statelor lumii.

Dar Barack Obama formulează acest imperativ de pe poziţiile Americii, conştientă de faptul că succesul propriei economii este inseparabil legat de cel al economiei mondiale.

Dacă vom tolera pe mai departe ca institutele financiare, oriunde în lume, să acţioneze iresponsabil şi fără scrupule, vom rămîne prizonierii bulelor financiare şi ai falimentelor bancare.

Mesajul Şefului Casei Albe este cît se poate de explicit: Statele Unite sunt dispuse să preia conducerea, apelînd la partenerii lor să li se alăture în regim de urgenţă şi în spiritul unor iniţiative comune, dintre care o bună parte vor putea fi deja prezentate sau adoptate cu prilejul apropiatului summit G 20 de la Londra.

Clare sunt şi cele cîteva directive sugerate de Barack Obama în favoarea unei sinergii, aptă nu numai să vină de hac actualei crize, ci să zădărnicească şi repetarea ei în viitor.

Mai întîi, şi cît se poate de urgent, se cer adoptate măsurile care să stimuleze creşterea economică, apoi trebuie restabilite fondurile de credit de care depind întreprinzătorii şi consumatorii, în al treilea rînd suntem obligaţi, din raţiuni economice, de securitate politică, şi de răspundere morală, să dăm o mînă de ajutor acelor semeni şi state care se confruntă cu cele mai mari riscuri. Dacă nu o vom face, suferinţele provocate de criză vor fi şi mai mari iar refacerea noastră va fi şi mai îndelungată. Şi chiar dacă toate măsurile îşi vor dovedi eficienţa nu vom mai reveni la vechiul status quo.

Trebuie oprite speculaţiile deşănţate şi cheltuielile care depăşesc posibilităţile de care dispunem. Doar concertarea internaţională a măsurilor poate elimina riscurile iresponsabile care au provocat această criză.

Obama pledează pentru o reglementare şi un control internaţional al operaţiunilor bancare şi bursiere, atît pe Wall Street cît şi în întreaga lume, pentru o ofensivă susţinută împotriva paradisurilor fiscale, a spălării banilor, a primelor manageriale exorbitante.

Pe scurt, Obama este partizanul rigorii şi al transparenţei, admite că America îşi are partea ei de vină în haosul cu care ne confruntăm , dar la fel de bine ştie că nu avem de ales între un capitalism haotic şi necruţător şi o economie de stat represivă, fiindcă G 20 va oferi un forum unei noi cooperări economice internaţionale. Vom putea trage împreună învăţămintele de pe urma acestei crize şi vom putea asigura în secolul al XXI-lea o bunăstare sigură şi durabilă.