Ziua Victoriei: Discursul lui Putin în fact checking | Global | DW | 09.05.2022
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Războiul Rusiei în Ucraina

Ziua Victoriei: Discursul lui Putin în fact checking

Ameninţare nucleară din partea Ucrainei? Invazie ucraineană în Crimeea? Neonazişti ucraineni? Discursul preşedintelui Rusiei din 9 mai a conţinut acuzaţii noi şi mai vechi. Majoritatea sunt false.

Rusia | Vladimir Putin

Putin a susţinut un discurs la Moscova, atent urmărit la nivel internaţional. A adus şi noi acuzaţii vestului.

Cu ocazia paradei militare anuale din Piaţa Roşie din Moscova, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a adus acuzaţii foarte grave Ucrainei şi vestului. Acolo s-ar fi pregătit o invadare a Rusiei şi Crimeei şi s-ar fi plănuit înarmarea nucleară a Ucrainei. Unele afirmaţii centrale din discursul lui Putin, rostit pe 9 mai, au fost analizate de DW în fact checking:

Arme atomice ucrainene?

Afirmaţie: "La Kiev s-a anunţat o posibilă achiziţie de arme atomice. Blocul NATO a început cu dezvoltarea militară activă a teritoriilor de la graniţele noastre", a afirmat Putin în discursul său.

DW fact checking: Fals.

Preşedintele Vladimir Putin se referă aici evident la un  discurs al preşedintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, susţinut în februarie trecut la Conferinţa de Securitate de la München. În acel discurs Zelenski a pomenit de Memorandumul de la Budapesta, din anul 1994, prin care statele semnatare garantează inviolabilitatea graniţelor Ucrainei, Republiciii Belarus şi Kazahstanului. Pe lângă SUA şi Regatul Unit al Marii Britanii, şi Rusia a recunoscut frontierele Ucrainei. În schimbul acestei garanţii, Ucraina a predat Rusiei armamentul atomic aflat pe teritoriul său, moştenit de la defuncta Uniune Sovietică, respectiv l-a distrus în parte singură. Memorandumul respectiv nu conţine însă garanţii de securitate concrete, chiar dacă Zelenski a susţinut contrariul în discursul susţinut la München la începutul acestui an.

Dat fiind că prin anexarea Crimeei în 2014 a fost încălcată suveranitatea Ucrainei, Zelenski a dat de înţeles la München că are de gând să se retragă din acel acord. Dar o astfel de retragere ar fi relativ lipsită de urmări din perspectivă juridică. Memorandumul de la Budapesta nu interzice în niciun fel Ucrainei să-şi procure din nou arme nucleare. Doar Acordul de Neproliferare Nucleară, semnat de Ucraina în 1994, când a semnat şi Memorandumul, interzice proliferarea substanţelor radioactive care pot fi folosite la fabricarea armelor. Chiar dacă Ucraina ar denunţa Memorandumul, ar fi în continuare obligată să respecte această interdicţie. Dovezi că Ucraina ar fi încercat ilegal să-şi procure armament atomic sau măcar că ar fi avut asta în plan nu există.

Ungarn | Clinton and Jelzin | Unterzeichnung Atomwaffensperrvertrag

Preşedintele Rusiei, Boris Elţin, şi cel al SUA, Bill Clinton, au semnat la Budapesta Tratatul de Neproliferare Nucleară în decembrie 1994

Afirmaţia lui Putin că preşedintele Zelenski ar fi denunţat prin acel discurs Memorandumul, anunţând totodată achiziţia de armament atomic, este falsă. În plus, referirea sa la noua infrastructură a NATO aproape de graniţele Rusiei este derutantă. Chiar dacă alianţa militară şi-a întărit prezenţa în Europa de Est, ea respectă condiţiile acceptate de Rusia în Actul Fondator NATO-Rusia, semnat în 1997.

Nu există dovezi privind o iminentă invazie ucraineană în Crimeea

Afirmaţie: Rusia poartă un război preventiv împotriva Ucrainei, a declarat preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Ucraina s-ar fi pregătit deschis pentru o nouă "misiune punitivă în Donbas" şi pentru "invadarea teritoriilor istorice" ruseşti, "inclusiv Crimeea". Iar ţările NATO i-ar fi furnizat Ucrainei cele mai moderne arme. 

DW fact checking: Fals.

Conducerea ucraineană a subliniat în repetate rânduri că doreşte o rezolvare diplomatică şi nu militară a conflictului din Donbas. Şi preşedintele Zelenski a reiterat asta la Conferinţa de Securitate de la München, cu puţin timp înainte de izbucnirea războiului. În toamna anului 2021, când Rusia a început să-şi desfășoare trupele de-a lungul graniţei cu Ucraina, nu existau indicii privind o iminentă ofensivă ucraineană. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Crimeei anexate. Rusia a transformat peninsula anexată în 2014 într-o fortăreaţă militară, dotată cu cele mai moderne arme. Între care se numără şi noi nave de război lansatoare de rachete de croazieră, sisteme antiaeriene tip S-400 şi avioane moderne de luptă, tip Suhoi Su-35S. Armata ucraineană nu deţine astfel de arme şi este net inferioară trupelor ruse din Crimeea.

Şi din acest motiv, Kievul a făcut eforturi pentru o soluţionare diplomatică. În 2021 a avut loc primul summit al aşa-numitei "Platforme Crimeea", o iniţiativă diplomatică a Kievului având drept obiectiv popularizarea la nivel internaţional a soartei peninsulei anexate, a încălcărilor drepturilor omului, criticate şi de ONU, de exemplu reprimarea tătarilor din Crimeea.

Este adevărat că unele state NATO au livrat Ucrainei armament modern, cum ar fi rachete anti-tanc, dar au făcut-o cu mari reţineri şi în cantităţi iniţial limitate. Abia în ajunul invaziei ruse, către finalul lunii februarie, livrările de arme au luat amploare. Iar armament greu, cum ar fi transportoare blindate pentru infanteria motorizată sau obuziere de mare calibru, i-au fost livrate Ucrainei abia după începerea războiului.

Şi evenimentele istorice invocate de Putin sunt trunchiate. Chiar la începutul discursului, preşedintele Rusiei a aşezat misiunea armatei sale în Donbas în rând cu trei evenimente istorice: răscoala poporului rus împotriva unei intervenţii polone din secolul al XVII-lea, o bătălie din apropiere de Moscova, din timpul campaniei lui Napoleon în Rusia (Borodino) şi războiul împotriva Germaniei naziste. Dar în toate cele trei cazuri Rusia, respectiv Uniunea Sovietică, a fost atacată din exterior. Ucraina nu a atacat Rusia, ci Rusia a pornit pe 24 februarie un război de agresiune împotriva Ucrainei.

Nici afirmaţia că teritoriile menţionate ar fi "teritorii istorice" ruseşti nu este corectă. Conform dreptului internaţional, şi Crimeea, şi teritoriile din Donbas aparţin Ucrainei. O rezoluţie ONU din anul 2020 a consemnat faptul că Adunarea Generală a ONU a condamnat anexarea Crimeei, pe care nu o recunoaşte. Rusia a recunoscut în schimb graniţele ţării vecine după destrămarea Uniunii Sovietice.

Noi acuzaţii de neonazism adresate Ucrainei

Afirmaţie: Putin a formulat din nou acuzaţia că Ucraina este condusă de "neonazişti", cu care intrarea în coliziune era inevitabilă. În discurs a mai vorbit despre civili din Donbas care "au murit din pricina bombardamentelor fără menajamente şi a atacurilor barbare ale neonaziştilor."

DW fact checking: Fals.

Aşezarea Ucrainei pe aceeaşi treaptă cu "neonaziştii" este o afirmaţie repetată continuu de Putin, guvernul său şi mass-media de stat ruse. Dar e falsă. Chiar la începutul războiului Rusia a vorbit despre o necesară "denazificare" a Ucrainei, un termen care descrie politica pentru Germania a puterilor aliate învingătoare după cel de-al Doilea Război Mondial.

Dar comparaţia între Germania nazistă dintre anii 1933 - 1945 şi Ucraina democratică din prezent este evident inadecvată. În Ucraina nu există un sistem totalitar şi la putere nu se află forţe de extremă dreaptă. La ultimele alegeri parlamentare, din 2019, frontul unit al partidelor de extremă dreaptă nu a obţinut decât 2,15 la sută din voturi. Pentru Melanie Mierzejewski-Voznyak, cercetătoare în cadrul Institute of International Relations din Praga, dreapta radicală din Ucraina post-sovietică a rămas "la periferia politicii". Iar expertul Ulrich Schmid, specializat în probleme ruseşti, a calificat această afirmaţie drept "acuzaţie perfidă". Potrivit lui, există neonazişti în Ucraina, "dar în Rusia există cel puţin la fel de multe grupări de extremă dreaptă ca şi în Ucraina".

Această poziţie este larg împărtăşită de specialişti. Într-o declaraţie semnată de mai bine de 300 de istorici şi oameni de ştiinţă se arată că "necesara denazificare" a Ucrainei este "propagandă". Semnatarii declaraţiei publicate de "Jewish Journal" ajung la concluzia că "această retorică este de facto falsă, ticăloasă din perspectivă morală şi profund jignitoare pentru milioanele de victime ale nazismului".

Războiul din Ucraina | Combinatul siderurgic din Mariupol

Combinatul Azovstal distrus la Mariupol de trupele ruse

Este adevărat că la protestele de pe Euromaidan, din 2014, au luat parte grupări de dreapta, naţionaliste şi că în temutul regiment Azov, care luptă în estul Ucrainei cu invadatorii ruşi, au existat şi există membri naţionalişti radicali. Dar în Ucraina nu există o dominaţie a extremei drepte şi problema neonaziştilor nu este mai mare decât în alte ţări europene. De aceea, Putin argumentează greşit.

Prezentare derutantă a dialogului dintre Rusia şi NATO

Afirmaţie: "În decembrie anul trecut am propus un acord privind garanţii de securitate. Rusia a chemat vestul la un dialog onest, la căutarea unor soluţii de compromis raţionale, la respectarea intereselor fiecărei părţi. Totul a fost degeaba. Statele NATO nu au vrut să ne audă, ceea ce înseamnă că de fapt aveau cu totul alte planuri."

DW fact checking: Derutant.

Preşedintele Vladimir Putin se referă la un catalog de revendicări pe care Rusia l-a predat NATO pe 17 decembrie 2021, în ajunul războiului din Ucraina. Catalogul conţine opt cerinţe asupra cărora statele NATO şi Rusia să cadă de acord pentru evitarea unui conflict. Cele mai importante au fost stoparea extinderii spre est a NATO şi retragerea trupelor NATO pe poziţiile din 1997. Aceasta ar însemna retragerea trupelor NATO din Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, România, Ţările Baltice şi mai multe state din Balcani. În plus, Rusia a cerut NATO să renunţe la activităţi militare în vecinătatea Rusiei, Ucraina fiind menţionată explicit. O altă revendicare a fost interzicerea rachetelor cu rază scurtă şi medie de acţiune, staţionate la sol, care ar putea atinge teritoriul ţărilor semnatare.

Rusia | Tanc T-34

La parada militară de la Moscova au participat şi tancuri din cel de-al Doilea Război Mondial

Observatorii din vest au calificat unele dintre revendicări drept contrare principiilor fundamentale ale NATO. Alegerea alianţei din care să facă parte este un drept al oricărui stat suveran, după cum scrie şi în articolul 10 al Tratatului Atlanticului de Nord. Şi state aflate în vecinătatea Rusiei trebuie să aibă permisiunea de a adera la NATO. Acest principiu de bază a fost recunoscut de Moscova şi în documentul final al CSCE de la Helsinki, semnat în 1975, şi în Memorandumul de la Budapesta, din 1994, şi în Actul fondator privind relaţiile NATO-Rusia. Ministrul de Externe american Antony Blinken a rezumat poziţia Alianţei în felul următor: "Poarta NATO este deschisă şi rămâne deschisă". La sfârşitul lunii ianuarie NATO i-a răspuns Rusiei în scris iar administraţia americană i-a transmis un răspuns separat pe 26 ianuarie. Câteva zile mai târziu, răspunsul până atunci secret al NATO a fost publicat de cotidianul spaniol El Pais.

Pe lângă respingerea din principiu a stopării extinderii NATO, Alianţa s-a declarat de acord cu solicitarea Rusiei de ameliorare a canalelor de comunicare între Moscova şi capitalele din vest. Reprezentanţele închise din Bruxelles şi Moscova ar putea fi redeschise. Consiliul NATO-Rusia ar putea fi folosit pe viitor pentru schimb de informaţii privind manevre militare şi politica nucleară. Secretarul general al NATO, Stoltenberg, i-a propus în plus preşedintelui Putin discuţii privind controlul înarmării, dezarmare şi transparenţa manevrelor militare. Noi înţelegeri ar putea fi incluse în Documentul de la Viena, decis în 2011, contribuind la detensionarea situaţiei. Stoltenberg a cerut în schimb retragerea trupelor ruse din teritorii ale Georgiei, Ucrainei şi Republicii Moldova. Felul în care Vladimir Putin a descris dialogul dintre Rusia şi NATO în ajunul războiului din Ucraina este părtinitor şi derutant.