Ziua pe care n-o uiți niciodată | Europa | DW | 25.02.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

Ziua pe care n-o uiți niciodată

Marek Lisinski este una dintre miile de vicime ale preoților pedofili. Ani de zile a încercat să găsească pe cineva care să-l asculte în rândul episcopilor polonezi. Până acum.

Marek Lisinski nu va uita niciodată această zi. Era 13 de decembrie 1981, o duminică, și ultima noapte pe care și-a petrecut-o cu violatorul. 

Având atunci 13 ani, când a decis într-o dimineață să le dezvăluie mamei sale și bunicilor secretul. Preotul din localitate ”îi făcea lucruri urâte”, le-a spus băiatul. Dar alesese ziua nepotrivită pentru a se destăinui. Pentru că exact în acea zi, generalul comunist Wojciech Jaruzelski anunțase legea marțială în Polonia, vorbind despre ”război”. La televizor, discursul generalului rula neîntrerupt. Cuvântul ”război” amintea familiei de perioada cumplită a ocupării Poloniei de către nemți. În acea stare generală de haos, dezvăluirile băiatului rămăseseră neauzite. ”Acum înțeleg acest lucru”, spune Lisinski, ”dar ani de zile n-am putut să-i iert”. 

A rămas singur cu trauma sa. La 14 ani a început să bea, devenind alcoolic. Timp de 30 de ani, nu a scos niciun cuvânt despre violurile repetate din partea preotului. Abia la 43 de ani a rupt tăcerea, începând o terapie, care durează până în prezent. Dar în ciuda terapiei, amintirile nu se lasă șterse. La vârsta de 51 de ani mai are coșmaruri, prin care retrăiește scenele abuzului. Are uneori momente ciudate în timpul zilei. Uneori simte nevoia să se îmbrățișeze singur. ”Acest lucru înseamnă că trebuie să-l îmbrățișez pe băiatul de 13 ani, care atunci nu a primit niciun ajutor. Dar problema cea mai mare este că nu pot să-l iubesc”, spune Lisinski cu fața încremenită. 

Marek Lisinski a fost auzit pentru prima dată, după ani de suferință (DW/M. Sieradzka)

Marek Lisinski a fost auzit pentru prima dată, după ani de suferință

Pedeapsa pentru făptaș: trei ani de suspendare din funcția de preot. În prezent lucrează din nou ca duhovnic. Procesul civil este încă pe rol.

”Abuz spiritual”

Lisinksi, un bărbat bine făcut, cu părul cărunt și privirea traumatizată, stă într-o cafenea din Roma și bea Cola Zero. De 15 ani nu am mai consumat alcool, povestește. Într-o anumită măsură a reușit să-și pună ordine în viață. În anul 2013 a reușit să pună bazele unei organizații pentru sprijinirea victimelor abuzurilor sexuale.

O altă victimă este Mariusz Milewski. ”A fost un caz foarte dificil”, povestește Lisinski, încruntat. ”Băiatul fiind total singur, abuzatorul său a fost extrem de perfid”. Duhovnicul s-ar fi folosit de taina spovedaniei pentru a ajunge la țelurile sale perverse. ”Era duhovnicul întregii familii și cunoștea toate slăbiciunile noastre”. Așa că preotul știa că băiatul de 9 ani, care slujea la altar, trăia într- familie cu probleme. Nu avea acasă nici măcar o baie. 

”M-a invitat în locuința sa. M-a întrebat dacă nu vreau să fac baie. Am spus că da, pentru că acasaă nu aveam nici apă curentă. Dar m-am simțit ciudat când a început el să mă spele. După care m-a obligat pentru prima dată la sex oral”, povestește astăzi bărbatul de 28 de ani, cu privirea în pământ. Preotul l-a maltratat timp de nouă ani. Să nu fi simțit nevoia să povestească cuiva? Milewski, un tip elocvent și amabil, ridică din umeri. ”Cine să creadă un copil provenit dintr-o familie de alcoolici”? Este ”tipic”, adaugă Marek Lisinski. Preoții pedofili își caută intenționat astfel de victime. În plus, își țin victimele sub teroare psihică: ”Dacă povestești cuiva, îți va muri mama”, sau ”Nu mai ajungi în rai”. Doris Wagner, teolog, numește acest fenomen ”abuz spiritual”, intitulându-și cartea în acest fel, ea însăși fiind victima abuzului. 

La fel ca Lisinski, nici Milewski nu poate să scape de coșmaruri. Unul dintre coșmarurile care se tot întorc este acela în care preotul strigă la el: ”De ce mi-ai făcut asta?” Conform psihologilor, urmările tipice ale unui abuz sunt sentimente puternice de vinovăție și complexe. 

Pentru victime, tăcerea bisericii este la fel de gravă ca abuzurile pe care le-au suferit (Wlodek Ciejka)

Pentru victime, tăcerea bisericii este la fel de gravă ca abuzurile pe care le-au suferit

"Realitatea a fost mai gravă decât în film"

Atât Lisinsk, cât și Milewski povestesc și despre alt tip de coșmaruri. De pildă ”procesul canonic” împotriva preoților pe care i-au denunțat. ”În celebrul film polonez ’Klerus’, apare o scenă îngrozitoare, în care consiliul preoților audiază o victimă și o amenință. În cazul meu, realitatea a fost mai gravă decât în film. Toți erau împotriva mea, inclusiv preotul care trebuia să mă apere”, povestește Milewski, simțind încă umilința. ”Biserica voia să mă prezinte ca pe cineva care minte și e interesat numai de bani”. 

În final, preotul este chiar achitat de tribunalul episcopilor. Dar procesul în fața tribunalului civil ia o altă turnură. Aici, preotul este declarat vinovat. Primește o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nu are voie să lucreze cu tineri și copii pe o perioadă de zece ani. ”Cel puțin statul meu nu m-a lăsat baltă”, spune Milewski. ”Da, simt o ușurare”. 

Victimele abuzului în Biserica Catolică spun în mod unanim că atitudinea sfidătoare a bisericii este la fel de traumatizantă ca delictul în sine. Caracteristic este că nici Lisinski și nici Milewski nu au găsit până deunăzi vreun preot care să spună că le dă crezare. Acum au găsit pe cineva. După 38 de ani. 

"Respectat pentru prima dată"

”I-am spus că am fost în copilărie victima unui abuz sexual din partea unui preot. Mimica i s-a schimbat de la neutră la tristă. În acel moment am văzut lacrmi în ochii săi. Fața i s-a cutremurat, după care mi-a sărutat mâna”, își amintește Lisinski. Și ochii săi lăcrimează acum. ”Pentru prima dată după 38 de ani m-am simțit liber; eliberat de vină și de sentimente de rușine. Și alte victime îmi scriu că sunt impresionate de acest gest. Mă chinui degeaba de cinci ani să fiu primit de ierarhi în Polonia. Sunt ignorat și acuzat. Aici a fost pentru prima dată când am simțit că un duhovnic mă crede și mă respectă”.

Duhovnicul era Papa Francisc. Se întâmpla în Cetatea Vaticanului, pe 20 februarie 2019. O a doua zi din viața sa, pe care Lisinski nu o va uita niciodată.