Zile decisive pentru Merkel, Europa şi români | Europa | DW | 28.06.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Zile decisive pentru Merkel, Europa şi români

Aliaţii occidentali au avertizat clar regimul Dragnea. Se va plia liderul PSD şi-al ţării? Sau va încerca să mute România în Rusia, profitând de slăbiciunea cancelarei şi a UE? 

Americanii s-au alăturat principalelor puteri europene, între care Franţa şi Germania, avetizând oficial regimul Dragnea, printr-un apel public, să renunţe la schimbări care, prin modificarea Codului penal şi al Codului de procedură penală, "să slăbească statul de drept sau capacitatea României de a lupta împotriva infracţionalităţii şi corupţiei”.

Comunicatul, reluat de G4Media.ro nu se rezumă, ca alte luări de poziţie, din trecut, la a elogia, diplomatic, lupta anticorupţie şi a manifesta îngrijorare faţă de posibila ei slăbire. Deloc întâmplător, în discuţie şi-a făcut loc în plus, mai nou, şi infracţionalitatea însăşi. E vorba de o infracţionalitate pe care schimbările preconizate de principalele partide guvernamentale, PSD, ALDE şi UDMR ar întări-o considerabil, slăbind, simultan, decisiv, capacitatea elucidării şi pedepsirii de crime şi delicte dintre cele mai grave, precum asasinatele, violurile, ori traficul de oameni şi droguri.

Pentru ca să nu plutească nicio îndoială asupra sensului apelului lansat de partenerii occidentali, semnatarii comunicatului evidenţiază, pe de o parte, regretabilele repercusiuni internaţionale ale eventualei transpuneri a schimbărilor preconizate de regimul Dragnea. Iar pe de alta, trimit la verdictele CSM şi ale magistraţilor români. Or, slujitorii justiţiei româneşti neînregimentaţi au respins clar şi categoric, în covârşitoarea lor majoritate, schimbările legislative promovate de regim în numele combaterii inexistentului ”stat paralel”, în fapt întru izbăvirea de condamnări şi puşcărie a liderului PSD şi a aliaţilor lui cleptocratici.

Nimic, deci, nu poate fi mai clar decât acest avertisment occidental. Dar vor ține seama Dragnea, Tăriceanu şi Kelemen Hunor de acest comunicat? Sau vor prefera alternativa mutării României din actualele ei alianţe în zona de influenţă a Rusiei lui Putin?

Dat fiind monumentalul egoism şi dispreţul, nu mai puţin enorm, faţă de propriul popor pe care-l afişează, de ani buni, cei trei, presupunerea că ar putea subit vira spre o reconsiderare şi respectare a văditelor interese ale României nu pare mai mult decât o pioasă iluzie. Nu mai puţin amăgitoare ar fi şi supoziţia că sunt sensibili la îngrijorările occidentale, când, de fapt, pe Dragnea, şeful de facto al statului, nu-l interesează decât să-şi absolutizeze puterea, scăpând, en passant, de perspectiva unui binemeritat sejur după gratii. Iar aliaţii săi actuali şi conjuncturali se tem de furia dezlănţuită a unui popor şi de nota electorală pe care vor fi obligaţi s-o plătească în cazul unor alegeri anticipate.

Puterea dragniotă doreşte, ca atare, o schimbare de regim şi se arată hotărâtă să-i prescrie ţării transferul de la o democraţie fie şi defectă, dar liberală, de tip occidental, la o formă proprie de iliberalism. În acest scop, regimul PSD-ist mizează pe factori diverşi. Speră, între altele, în menţinerea sa în conul de umbră al grupului de la Vișegrad. Şi pariază pe succesul orbanizării unei Europe atât de înspăimântate de imigraţie şi de afluxul de refugiaţi musulmani, încât a propulsat şi în vest, la putere, partide populiste, frizând, în parte, extrema dreaptă, din care unele dau semne, concomitent, să fie de obedienţă putinistă.

În acest context e prea puţin important faptul că în ţările grupului de la Vișegrad, cărora li s-a adăugat Austria şi, parţial, Italia guvernată de Lega şi populiştii de stânga de la Cinque Stelle, nu domneşte câtuşi de puţin unitatea. Că unele, ca Ungaria, sunt pro-ruse, iar altele, ca Polonia, dimpotrivă. Că extrema dreaptă austriacă îi mănâncă din palmă ţarului KGBist. Iar cea italiană se opune proiectelor de refulare la frontieră a migranţilor, propuse de dreapta naţional-conservatoare germană, reprezentată de creştin-socialii bavarezi, care ar vrea să elibereze Germania de refugiaţi. Şi, totodată, s-o vadă înlăturată de la putere pe Angela Merkel. Contează cu totul altceva.

Angela Merkel și Joachim Löw, 2010 (picture-alliance/dpa/R. Jensen)

Angela Merkel și Joachim Löw, 2010

Contează că, precum naţionala de fotbal a Germaniei şi antrenorul ei Löw, cancelara, ajunsă la cârmă acum o duzină de ani spre a conduce din succes în succes nu doar Republica Federală, ci, de facto, şi Uniunea Europeană, e, politic, pe ducă. Totuşi,  Angela Merkel insistă, în pofida cutumelor democraţiilor liberale, pe care afirmă că vrea să le apere, să nu se retragă de la timonă, deşi în ultimii doi ani a înregistrat eşec după eşec. Iar electoratul german a amendat-o usturător, la ultimele alegeri, optând pentru o la fel de clară schimbare de dreapta ca voltele înregistrate în varii scrutinuri în alte ţări europene.  

Cu toate acestea Merkel şi-a văzut în continuare de guvernare ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ca şi cum votul şi voinţa poporului, totuşi suveran într-o democraţie, n-ar conta. Împreună cu social-democraţii, Merkel a format o alianţă a perdanţilor. Şi respinge revenirea la situaţia de drept care a precedat deschiderea necontrolată a graniţelor. În context îi refuză ministrului ei de interne creştin-social, al cărui partid, talonat îndeaproape de populişti, se află în faţa unor alegeri regionale decisive, în Bavaria, dreptul de a restabili acea situaţie şi de a interzice intrarea în Germania migranţilor înregistraţi în alte ţări europene.

În aceste condiţii soarta guvernului german e mai incertă decât oricând. De tot nesigur e şi destinul Europei, conduse de germani. În fine, în stele pare scris şi viitorul României într-o Europă dezbinată, asupra căreia umbra Rusiei lui Putin planează tot mai ameninţător, dacă românii, ca cetăţeni asumaţi, nu vor sili regimul Dragnea să respecte democraţia.