Centenarul Marii Uniri, o durere insuportabila

Sarbatorirea implinirii a 100 de ani de la Marea Unire ar fi putut sa fie o buna ocazie pentru guvernanti si clasa politica in general pentru a demonstra, fie si in ultimul ceas, ca isi inteleg rostul existentei si pot sa produca, fie si in mod exceptional, lucruri si idei si in interes national nu doar pentru a-si asigura propria supravietuire.

In mod particular, PSD ar fi avut timp suficient dupa castigarea alegerilor din 2016 sa se mobilizeze astfel incat pana in 2018 sa celebreze marele eveniment prin cel putin o mare realizare sau, cel putin, printr-o pregatire care sa se ridice la nivelul asteptarilor generate de implinirea celor 100 de ani de cand Romania a facut marele salt in randul natiunilor din 1918.

Pentru a reusi, insa, PSD ar fi trebuit sa vina la guvernare chitit sa lucreze in acest sens, nu pentru a-si implini diverse fantasme revansarde, care in cel mai bun caz au produs doar panica si haos, cand nu au dat peste cap si mai mult ceea ce, de bine, de rau, functiona cum-necum.

Daca si-ar fi concentrat toata energia inspre, de exemplu, finalizarea autostrazii care leaga Muntenia de Transvilvania, ar fi avut timpul necesar in doi ani pentru implinirea acestui minor obiectiv.

Ba daca si-ar fi pus in cap doar acest lucru, nu ar fi fost imposibil ca, in regim de urgenta, sa duca la bun sfarsit si legatura cu Moldova.

In schimb, PSD l-a pus de doua ori in fruntea Transporturilor pe Cuc, suficient cat sa asigure dezastru si o contemplare continua a problemelor, iar ca sa se scuze pentru inactiunea viitoare ne-au asigurat de la bun inceput ca nu promit niciun km de autostrada.

Ciudata strategie pentru cel mai mare partid din Romania care a castigat alegerile cu cel mai bun scor al sau dupa 1990, cand simpla finalizare a unei bucati de autostrada care sa razbata Carpatii le-ar fi garantat ca ar fi ramas si in istorie si la guvernare.

Cititi articolul integral pe ziare.com accesand linkul de mai jos.