Ziare.com: Ce poate invata Romania din victoria lui Macron

Doua treimi din alegatorii francezi au preferat valorile pe care inaintasii lor au intemeiat constructia europeana, votand pentru o societate liberala, pentru o democratie parlamentara bazata pe refuzul populismului, al demagogiei si escaladarii protectionismului antieuropean si xenofob.

In seara zilei de duminica, pe fundalul sonor al Odei bucuriei, imnul UE, Emmanuel Macron s-a indreptat catre tribuna de la care a rostit discursul victoriei in alegeri.

Sigur, pentru a fi realisti trebuie sa tinem seama de acea treime a electoratului francez - peste 10 milioane de votanti - care a sustinut-o pe candidata Frontului National. A facut-o si castigatorul alegerilor prezidentiale, atunci cand in discursul sau s-a referit la furia, nelinistea si insecuritatea, pe care alegatorii dreptei nationaliste le-au exprimat prin votul lor.

Societatea franceza este divizata astazi, iar Macron i-a asigurat pe suporterii lui Marine Le Pen ca intelege nemultumirile acestora si ca va trata problema securitatii si cea a politicilor sociale cu maxima prioritate.

Aceste probleme sunt bine cunoscute.

De fapt, ele caracterizeaza majoritatea societatilor europene astazi. Schimband doar cateva nuante pe ici pe colo, am putea evidentia aspecte aproape identice si in societatea romaneasca.

In acest context, alegerile prezidentiale din Franta poarta cateva invataminte pe care cred ca merita sa ni le insusim, chiar de ziua Europei si in contextul aniversarii celor 10 ani de apartenenta a Romaniei la UE.

Se pot castiga alegeri cu steagul Uniunii Europene purtat cu mandrie si construind o campanie electorala pe valorile UE.

In conditiile in care Marine Le Pen a preferat o campanie furibunda bazata pe ideea ca problemele economiei franceze, declinul industrial si disparitia locurilor de munca sunt provocate de UE, de globalizare si de strainii care au napadit Franta, Macron a avut curajul de a-si construi mesajul de campanie pe ideea ca UE este solutia problemelor pe care le are Franta, la fel ca alte state membre.

Cred ca aceasta modalitate de a face campanie este o invatatura importanta si acasa la noi, pentru politicienii care prefera sa nu vorbeasca despre UE sau sa o aminteasca doar in treacat, aproape rusinati vorbind despre ea ca despre un rau necesar.

Putem lua exemplul curajului de a vorbi deschis despre UE, ca despre cea mai sigura cale de a ne construi viitorul prosper si sigur pe care ni-l dorim.

Se pot castiga alegeri in Europa, dupa cum a dovedit-o si Macron, cu referiri pozitive si constructive la relatia transatlantica, la NATO si la alianta cu SUA.

Intr-o Franta in care relatiile stranse si calduroase cu Moscova au o traditie indelungata si bine inradacinata in toate structurile spectrului politic, iata ca Emmanuel Macron, care a avut, pe de-o parte, cea mai dura abordare fata de Rusia si, pe de alta parte, cea mai deschisa abordare fata de alianta transatlantica, a avut castig de cauza.

Sigur ca lucrurile nu sunt atat de simple si ca o analiza mai profunda poate aduce la suprafata multe nuante fine, dar invatatura pentru noi este aceea ca o linie pragmatica si realista a unei politici externe definite in contextul Bruxelles-Washington este o alegere inteligenta si care primeste sprijinul electoratului.

Emanuel Macron a devenit presedintele Frantei, dar asta nu inseamna nici pe departe infrangerea definitiva a curentelor populiste si demagogice indreptate impotriva UE.

Peste 10 milioane de voturi - ingrijorator de multe dintre acestea venite de la alegatori tineri - inseamna un capital de incredere sau un capital de furie pe care, cu siguranta, Frontul National va construi in viitor, dupa cum euroscepticii din intreaga UE, chiar atunci cand pierd o batalie, sunt departe de a pierde razboiul in care se afla cu orientarile politice mainstream si, in general, cu clasa politica din tarile lor.

Sunt, de altfel, analisti care, la doar o zi de la alegerile prezidentiale franceze, vorbesc deja despre "runda a 3-a" a alegerilor din Franta, referindu-se la alegerile parlamentare ce se vor organiza in doua runde in 11 si 18 iunie.

Practic, noul presedinte, a carui miscare "En Marche" nu exista in urma cu un an si care nu are astazi niciun deputat in legislativul francez si nici resurse stabile de finantare, va trebui sa reuseasca imposibilul, si anume sa-si coaguleze o majoritate parlamentara pentru a putea implementa reformele la care s-a angajat si pentru a vindeca societatea franceza profund divizata.

O tara divizata, o societatea divizata, asa este caracterizata, azi, Franta de catre marea majoritate a analistilor care se refera la prapastiile care se casca intre marile orase si mediul rural sau cel al micilor asezari, la diferentele profunde dintre nord-estul nationalist si sud-vestul liberal si european, la antagonismele dintre cei educati si cei mai putin educati sau dintre locuitorii zonelor rezidentiale si cei ai periferiilor enclavizate.

Suna destul de cunoscut si este valabil si pentru societatea romaneasca. De aceea, poate ca remediile pe care Macron le va gasi, in masura in care le va gasi, vor servi ca inspiratie si pentru noi, acasa.

Ar mai fi o ultima concluzie si un semnal de alarma, de aceasta data nu din alegerile prezidentiale franceze, ci dintr-un recent sondaj YouGov publicat in urma cu cateva zile.

Peste jumatate din tinerii intre 16 si 26 de ani nu au incredere in democratie si refuza ideea ca democratia reprezinta cea mai buna forma de guvernare.

In acelasi timp, peste trei sferturi din tinerii europeni considera ca UE este o constructie economica si nu considera ca UE ar avea valori culturale comune. Studiul la care ma refer a fost efectuat pe 6.000 de respondenti din 7 tari europene, respectiv Franta, Germania, Spania, Polonia, Grecia, Italia si Marea Britanie.

E adevarat ca Romania nu se afla printre acestea, dar cred ca raspunsurile tinerilor intrebati trebuie sa reprezinte un semnal de alarma si pentru noi.

Acesti tineri sunt probabil aceia care au votat Marine Le Pen in Franta si au facut acest lucru pentru ca noi, politicienii, ne-am complacut prea mult timp intr-o stare de inactiune, considerand, ca daca generatia parintilor nostri credea in valorile europene, atunci si generatia copiilor nostri va face acelasi lucru, fara ca noi sa avem prea multe batai de cap.

Ei bine, a sosit timpul desteptarii. Trebuie sa-i invatam pe tineri nu doar cum se obtin fondurile europene si care sunt mecanismele de decont ale granturilor, ci trebuie sa-i invatam, in primul rand, care sunt valorile comune ale civilizatiei europene, ce sunt democratia, libertatea cuvantului si respectul demnitatii umane. Doar facand acest lucru, vom asigura viitorul UE.

La multi ani, Europa!

 

dw/ziare.com

Iuliu Winkler este membru al Parlamentului European din partea UDMR, grupul parlamentar PPE, vicepresedinte al Comisiei pentru Comert International si membru supleant in Comisia pentru Dezvoltare Regionala din PE.

Aici cititi articolul integral pe ziare.com