1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Secretul moțiunii care n-a mai fost

1 septembrie 2020

Moțiunea de cenzură a fost depusă fără ca PSD să aibă intenția reală de a prelua guvernarea. Partidul este într-o stare atât de proastă încât nici măcar premier viabil nu are.

https://p.dw.com/p/3hq0v
Palatul Parlamentului
Imagine: picture-alliance

Despre lipsa de cvorum la dezbaterea moțiunii se știa de duminică seara. Era modul cel mai comod de a îngropa o moțiune care nu a fost depusă ca să treacă și a cărei epopee viitoare urmează să blocheze orice alt demers similar cel puțin până la locale.

Moțiunea de cenzură a fost depusă fără ca PSD să aibă intenția reală de a prelua guvernarea. Partidul este într-o stare atât de proastă încât nici măcar premier viabil nu are.

În plus, de ce să preiei o guvernare înainte de alegeri doar pentru a dovedi că nu poți să faci nimic din ceea ce ai cerut guvernului PNL să facă, începând cu o mai bună gestionare a crizei Covid, până la majorarea cu 40% a pensiilor și dublarea alocațiilor.

A fost totuși depusă pentru că Marcel Ciolacu avea nevoie de o intrare în forță în Congresul „ungerii”. Și în perioada premergătoare congresului mai toate sursele, inclusiv din zona liberală și a Palatului Cotroceni, creditau cu șanse foarte mari căderea Guvernului. Se discuta chiar de variante de premieri interimari.

De ce acest ajutor prin potențare? Din motivul pentru care nu a existat liberal să nu-mi spună în discuții informale: ”mare noroc avem noi cu Ciolacu, fără el praf ne făcea PSD”.

Marcel Ciolacu, bun prieten al șefului SIE, Gabriel Vlase, este un lider PSD extrem de comod și cooperant pentru PNL și Klaus Iohannis. Dacă ne uităm în urmă, vă aduceți aminte de vreun moment în care PSD să fi pus probleme reale acestui guvern foarte minoritar, cu doar 20%?

După ce Marcel Ciolacu și-a suit sacii în căruță la congres, șansele moțiunii au început să scadă ușurel până când duminică dimineața devenise destul de clar, inclusiv din declarațiile lui Kelemen Hunor, că nu sunt șanse să treacă.

Dar respingerea moțiunii ar fi generat două probleme importante. Pe de-o parte, ar fi fost un eșec cert, cuantificabil în cifre, al lui Marcel Ciolacu, ceea ce ar fi diminuat valoarea lui pentru liberali.

Pe de altă parte, nici pentru Guvern nu era înțelept să afișeze majoritate. Dacă dovedești că o ai, te mai poți plânge tot timpul că încerci să faci lucruri bune, dar nu te lasă majoritatea din Parlament? Sau te întrebuințezi serios să ai majoritate numai când vine vorba despre păstrarea puterii? Majoritatea distrugea argumentul victimizării.

Și atunci soluția aleasă a fost că moțiunea nici să nu treacă, nici să nu pice, o soluție din care toată lumea are o cale de ieșire cât de convenabilă.

Guvernul Orban rămâne și păstrează argumentul lipsei de majoritate, Marcel Ciolacu pretinde că moțiunea nu a eșuat, doar a fost amânată, iar când se va ajunge la vot va trece. O aberație, pentru că dacă avea voturile să o treacă, avea și cvorum.

Dar electoratul PSD nu stă să socotească. Mesajul simplu pe care Marcel Ciolacu îl tot repetă e că s-a amânat și se va vota altă dată. Când? Într-o zi cu soare sau ploaie.

Citiți articolul integral AICI