Voluntar german în Moldova: Solidaritatea europeană nu este doar o expresie, ci o profundă empatie umană | Moldova | DW | 09.09.2022
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Moldova

Voluntar german în Moldova: Solidaritatea europeană nu este doar o expresie, ci o profundă empatie umană

Claus Eppe, expert al fundației germane Senior Experten Service este din studenție pasionat de țările est-europene. În pofida „cortinei de fier” a reușit să le viziteze în lungile sale călătorii cu autobuzul și trenul.

Claus Eppe, expert al fundației germane Senior Experten Service (SES)

Claus Eppe, expert al fundației germane Senior Experten Service (SES)

După 32 de ani de activitate în guvernul landului Renania de Nord-Westfalia a decis să vină în Republica Moldova pentru a-și împărtăși experiența și a dezvolta proiecte sociale. Aici a făcut cunoștință cu primarul localității Volintiri, raionul Ștefan Vodă, Igor Hâncu, cu care lucrează deja de doi ani. 

Cu dr. Claus Eppe, expert al fundației germane Senior Experten Service (SES), DW a vorbit despre activitatea sa în Moldova, dar și despre proiectele sociale, pe care le dezvoltă în satul Volintiri.

DW: Anul trecut, într-un reportaj despre satul Volintiri ne-ați povestit despre proiectele pe care le-ați realizat în sat, dar și despre planurile de a lansa o inițiativă pentru fermierii locali, un proiect pentru reciclarea deșeurilor. Ce ați reușit să faceți anul acesta?

Claus Eppe: În esență, vizita mea la Volintiri la sfârșitul lunii august curent s-a concentrat pe trei domenii principale. Într-o călătorie privată la Chișinău, în luna ianuarie a acestui an, am avut norocul să creez un concept, împreună cu Marcela Nistor, deputată în Parlamentul Republicii Moldova, pentru „Ziua Culturii la Volintiri”, care urma să fie sărbătorită pe 26 august. Accentul a fost pus pe deschiderea muzeului sopranei Maria Bieșu precum și organizarea numeroaselor spectacole ale grupurilor locale de muzică și dans care păstrează cultura tradițională.

Odată cu atacul rusesc asupra Ucrainei, refugiații din țara vecină au trecut granița de la Palanca la Volintiri. Eram în vacanță în Chile la vremea respectivă și am putut discuta doar despre situația dificilă pentru un sat din imediata vecinătate a graniței. De aceea, chiar în aceeași zi am început să strâng fonduri cu prietenii din Germania pentru a sprijini refugiații. Am convenit asupra a trei piloni pentru care urmează să fie utilizate fondurile: satisfacerea nevoilor de bază ale refugiaților, deoarece la acea vreme nu existau fonduri de la organizațiile internaționale; îmbunătățirea cazării oferite de locuitorii din sat și înființarea de activități comune. Până în prezent, activitățile comune includ plantarea copacilor, o croitorie dotată cu mașini de cusut noi, un spațiu co-working cu computere noi achiziționate și echipamente pentru un atelier de reparații.

În aprilie și la începutul lunii iunie, ne-am angajat într-un dialog online între donatorii din Germania, rezidenții și refugiații din Volintiri, iar la 22 august a avut loc o întâlnire comună la care au participat 50 de cetățeni. A avut loc o discuție și un schimb uneori foarte emoțional de păreri despre situația creată și cauzele refugierii din Ucraina. Printre altele, au fost menționate nevoi foarte specifice, cum ar fi procurarea unui cuptor electric, care ar înlocui pregătitul hranei afară. A doua zi, cuptoarele electrice au fost achiziționate. Am construit patru paturi din paleți, iar din economii am cumpărat saltele. Ocazional, a fost exprimată și dorința de informații despre cum este posibilă o călătorie în Germania. Principiul de bază al acestei conlucrări este de a vedea competențele refugiaților și de a le folosi în scopuri comune, în cazul în care există dorința de a face acest lucru.

Cea de-a treia activitate a fost aceea de a pune o piatră memorială, care să comemoreze viața și suferința foștilor săteni evrei. Deoarece există dovezi în baza de date a Memorialului victimelor Holocaustului „Yad Vashem”, că 302 evrei din sat au fost omorâți sau deportați.

Piatra memorială la locul unde s-a aflat cimitirul evreiesc din Volintiri

În amintirea suferinţei foștilor săteni evrei din Volintiri

Am reușit să facem un poster în Germania cu fotografii a douăsprezece persoane și apoi să-l amplasăm lângă piatra memorială în cadrul unei ceremonii, unde rabinul din Chișinău, împreună cu reprezentanții comunității evreiești din Moldova, a venit cu o rugăciune. Locuitorii satului au luat parte la această sărbătoare, iar eu cred că acesta este un început de a construi pas cu pas o cultură a comemorării.

De ce este important să fie ajutaţi refugiații din Ucraina de către comunitatea internaţională?

Ajutorarea refugiaților este o problemă profund umanitară. Suferința refugiaților și despărțirea familiilor din Ucraina sunt incomensurabile. A le oferi protecție și satisfacerea nevoilor de bază este o responsabilitate globală și umanitară. Când oamenii fug de război și persecuție este grav, iar noi trebuie să-i ajutăm. Sigur că este vorba de mai mult. Este vorba despre susținerea ideilor lor personale și profesionale, pe care ei le pot folosi în viitor.

O mare parte a populației din Republica Moldova trăiește sub pragul sărăciei. De ce este important să-i ajutăm pe oamenii nevoiași? Ce exemple ați întâlnit în sat?

Satul Volintiri îi ajută pe refugiații ucraineni în ciuda propriilor dificultăți economice și sociale. Resursele sunt limitate. Când noi ajutăm, arătăm că solidaritatea europeană nu este doar o expresie, ci o profundă empatie umană. Întotdeauna este vorba despre dorința poporului din Moldova de a face posibilă conviețuirea. Exact asta încearcă asociația „Prietenii satului Volintiri” – să susțină cu compasiunea lor acești refugiați. La începutul războiului oamenii lucrau împreună ca niște prieteni: coseau singuri pungi pentru cumpărături, confecționau din metal locuri de parcare pentru biciclete, care erau instalate în preajma clădirilor unde erau cazați refugiații, renovau clădirile vechi și părăsite din sat. Și, astfel, eu cred că investițiile au rămas în sat.

Care este istoria evreilor și a cimitirului evreiesc din Volintiri? Ce proiecte sau acțiuni ați realizat în acest an?

A existat o comunitate evreiască și în Volintiri. Acest lucru îl vedem în rămășițele cimitirului evreiesc. Până în anii 1930, exista o coexistență pașnică a evreilor cu localnicii. De la începutul războiului, situația s-a deteriorat dramatic și a ajuns până la genocid. Aceasta a fost responsabilitatea Germaniei și a României. Noi, cei din Germania, suntem datori victimelor și descendenților evrei, ca să ne amintim de viața evreiască și de suferința lor din Volintiri. Dar, această amintire este îndreptată și către societatea actuală pentru a preveni uitarea. Piatra comemorativă care a fost instalată în cimitir este doar un început, care servește pentru o reevaluare istorică.

În acest scop, intenționăm să promovăm multe despre viața evreiască din sat, să se evalueze bazele de date accesibile publicului. Acest lucru îl facem în prezent cu prietenul meu Dr. Kleinert, în Düsseldorf, unde suntem în contact cu cercetătorii din Moldova, care au studiat viața evreiască.

În acest loc s-a aflat cimitirul evreiesc din Volintiri

În acest loc s-a aflat cimitirul evreiesc din Volintiri

Dar, un rol îl au și cei din Moldova, fie că este vorba de cetățenii din țară sau de peste hotare, care au surse pentru a ne ajuta. Ne-am bucura să avem jurnale, fotografii cu viața din sat și ale clădirilor populației evreiești, precum și povești despre memoria traiului în comun din sat. Am creat o adresă de e-mail în acest scop, la care cei care doresc pot trimite istorii sau documente din trecut.

Ce planuri aveți pentru viitor și ce proiecte ați dori să mai lansați în Volintiri?

În primul rând vom continua dialogul cu refugiații online. De asemenea, actuala guvernare a recunoscut importanța culturii locale ca obiect important al finanțării. Împreună cu deputata Marcela Nistor, de exemplu, vom discuta despre un „cinematograf pentru copii”, unde vom prezenta la Casa de cultură din sat o serie de filme, care sunt în prezent în proces de digitalizare.

Și, nu în ultimul rând, vom continua să cercetăm viața evreiască din sat, dar și să lucrăm cu primarul la alte proiecte.