Viraje spre dreapta în tot mai multe ţări europene

Italia

Ministrul de Interne al Italiei, Matteo Salvini, le-a urat deja succes populiştilor de dreapta suedezi. În Italia, formaţiunea sa Lega a ajuns chiar mai departe decât Democraţii Suedezidevenind din postura de a treia forţă politică a ţării, partener de coaliţie al Mişcării 5 Stele în guvernul condus de Giuseppe Conte, economist fără experienţă politică. Salvini este cel care dă tonul la Roma, remarcându-se în special printr-o politică anti-migraţie şi anti-refugiaţi, încât ai putea crede uneori că el este şeful guvernului italian. Salvini îi califică pe refugiaţi drept "carne umană", interzice navelor de salvare să ancoreze în porturile Italiei şi încearcă să şantajeze UE în chestiunea refugiaţilor. Limbajul său instigator la ură şi politica sa xenofobă au succes. La o sută de zile de la învestirea coaliţieiei de guvernământ, Lega conduce în sondaje cu peste 30 de procente. La alegerile legislative nu obţinuse decât 17 procente din voturi. Mişcarea 5 Stele, în schimb, se află pe un curs uşor descendent. Recent, Salvini a criticat-o pe cancelara Angela Merkel, pentru faptul că "a subestimat riscul conflictelor sociale", atunci când a afirmat că e loc pentru sute de mii de astfel de oameni în Germania.

Austria

Partidul Libertăţii (FPÖ) dispune de o lungă experienţă politică în Austria. Încă din 1999, FPÖ a devenit a două forţă politică din ţară în alegerile pentru Nationalrat (camera inferioară a legislativului austriac) , formând o coaliţie cu conservatorii de la ÖVP (Partidul Popular Austriac). Acelaşi tandem se află la guvernare din nou din 2017,sub conducerea cancelarului ÖVP, Sebastian Kurz. Vicecancelarul austriac, Heinz-Christian Strache (FPÖ) nici nu trebuie să se ostenească adoptând un curs dur în politica faţă de refugiaţi. Pentru că o face deja cancelarul. Deşi Kurz promovează o politică tot mai de dreapta, populiştii de la FPÖ merg şi mai departe. Ministrul de Interne, Herbert Kickl, propune cantonarea în mod "concentrat" a refugiaţilor în centre speciale, fapt care a stârnit indignare la nivel internaţional, terminologia folosită amintind de cea nazistă. FPÖ are şi strânse legături cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin a fost oaspete, nu demult, la nunta şefei dilpomaţiei de la Viena, Karin Kneissl.

La alegerile pentru Bundestag din 2017, Alternativa pentru Germania (AfD)a devenit, cu 12,6%, a treia forţă politică a ţării şi ocupă în prezent 94 de fotolii parlamentare, fiind principalul partid de opoziţie din legislativul de la Berlin. AfD îşi continuă de atunci ascensiunea în sondaje, ajungând la aproximativ 15% şi poziţionându-se uneori chiar înaintea social-democraţilor germani. Nu numai SPD înregistrează o tot mai slabă susţinere în rândurile electoratului german, ci şi conservatorii de la CDU/CSU. Potrivit celui mai recent barometru de opinie "Deutschlandtrend" al televiziunii publice ARD, 27 la sută dintre estgermani ar alege AfD, în timp ce CDU nu ar mai înregistra, în noile landuri federale, decât 24 de procente. Populiştii de dreapta se află, în estul Germaniei, pe primul loc în clasamentul preferinţelor electorale. În pofida criticilor venite din partea adversarilor politici şi a unor politologi, care impută AfD un curs extremist de dreapta şi solicită punerea sa sub observare de către Verfassungsschutz, Oficiul pentru Protecţia Constituţiei, partidul nu a avut deloc de suferit. Se aşteaptă chiar ca la alegerile din Bavaria (14.10.) şi Hessa (28.10), Alternativa pentru Germania să reuşească să pătrundă şi în aceste parlamente regionale, singurele în care partidul nu este încă reprezentat. AfD profită de pe urma faptului că o bună parte din electorat respinge politica iniţial extrem de liberală faţă de refugiaţi a Angelei Merkel.
 

Franţa

În mai 2017, când Marine Le Pen, şefa Front National, s-a confruntat cu Emmanuel Macron, mulţi observatori politici au interpretat scrutinul ca fiind decisiv pentru viitorul Europei. În final, pro-europeanul Macron a câştigat alegerile cu 66%. De atunci, Le Pen, care a obţinut doar 34 la sută din voturi, şi formaţiunea ei, Front National, au pierdut considerabil din importanţă în Franţa. Marine Le Pen a încercat să-i dea un nou impuls partidului, schimbându-i numele în Rassemblement National (Adunarea Naţională). Mulţi dintre susţinătorii formaţiunii rebotezate abia aşteaptă ca Marion Maréchal, nepoata întemeietorului Front National, Jean-Marie Le Pen, să preia conducerea în speranţa unei noi ascensiuni. Oricum, eurosceptiscismul şi xenofobia sunt de multă vreme la ordinea zilei în Franţa. La alegerile prezidenţiale de anul trecut au luat parte şi alţi candidaţi ai unor formaţiuni anti-migraţie şi anti-UE. Iar steaua lui Macron e pe cale să apună. E posibil ca actualul şef al Palatului Elysee să fi reuşit să stopeze valul populist din Franţa doar pentru o scurtă durată. 

Ţările de Jos

Alegerile parlamentare olandeze din martie 2017 au fost aşteptate cu mare interes în întreaga Europă, temerile că formaţiunea populistă de dreapta a lui Geert Wilders, Partidul Libertăţii (PVV), ar putea obţine un bun rezultat la urne fiind mari. PVV nu a câştigat scrutinul dar s-a plasat pe locul al doilea cu 13 procente, în timp ce laburiştii aproape că au fost desfiinţaţi. Pe modelul Democraţilor Suedezi, nici în Olanda nu a vrut nimeni să se alieze cu extremiştii lui Wilders. La capătul unor lungi negocieri, s-a format o complicată coaliţie de centru-dreapta. Dar Wilders domină în continuare agenda politică prin discursul său anti-migraţie şi anti-islam. Între timp s-a cristalizat un al doilea partid extremist de dreapta: Forumul pentru Democraţie al lui Thierry Baudet, care urmăreşte aceleaşi obiective ca PVV şi se situează uneori chiar înaintea acestei formaţiuni în sondaje. Baudet, care cântă la pian şi stăpâneşte latina, reuşeşte să atragă şi segmentul cultivat al populaţiei olandeze.