Vilnius 2009 - agenţii KGB închid mai multe femei într-un buncăr sovietic

În Lituania sunt aşteptaţi cu această ocazie circa trei milioane de vizitatori. Bugetul alocat capitalei Vilnius este de doar 23 milioane EUR. Prin comparaţie, oraşul Linz (Austria), şi el capitală a culturii europene în 2009, are la dispoziţie o sumă de trei ori mai mare. Cu toate acestea, organizatorii se străduiesc să ofere publicului un program bogat şi variat de manifestări. Prima atracţie: în noaptea de 31 decembrie oraşul va fi scăldat în lumină. Show-ul de lasere va dura până în zorii zilei de 1 ianuarie. Un alt proiect interesant se referă la trecutul comunist al Lituaniei şi dominaţia sovietică.

Trecutul nu trebuie dat uitării

Câteva păsări se aud ciripind. În rest, pădurea deasă înghite orice sunet. La 25km nord-est de Vilnius, în mijlocul unei pustietăţi, răsare ca din pământ o clădire.

În interiorul acesteia s-au adunat 40 de femei. Sunt profesoare din Lituania venite în excursie. Niciuna nu ştie că nu va mai dura mult până vor ajunge într-un buncăr. Dintr-un aparat de radio vechi răsună muzică rusească. În cabană atmosfera este relaxată. Câteva minute mai târziu, liniştea dispare.

Din difuzoare se aude imnul Rusiei ceea ce înseamnă că toată lumea trebuie să se ridice în picioare şi să privească solemn. În scenă mai intră trei actori, deghizaţi în ofiţeri KGB. În următoarele două ore, femeile vor retrăi anul 1984 când Lituania era parte a Uniunii Sovietice.

Ofiţerii le închid în buncărul de sub clădire. Una dintre ele este obligată se semneze un document al cărui conţinut îi este total străin. În încăperea alăturată se găseşte un scaun pentru stomatologie. Un ofiţer lasă limpede să se înţeleagă că, cine nu se conformează, îşi pierde dantura. Iniţial, buncărul sovietic trebuia să servească drept post de televiziune în cazul unui atac nuclear.

Femeile sunt obligate să alerge pe culoarele întunecate şi mucegăite ale adăpostului subteran, să urce şi să coboare timp de două ore nişte scări. Cândva apare o mică speranţă de libertate... Undeva se zăreşte o uşă grea de metal, dar nu este decât un truc psihologic al KGB-ului pentru că uşa nu se deschide.

Din fericire totul nu este decât un spectacol regizat; unul din sutele de proiecte prezentate în 2009 în capitala culturală europeană Vilnius.

"Pentru tânara generaţie care va urmări spectacolul termenul libertate va căpăta cu siguranţă o altă însemnătate. Astfel îşi vor putea înţelege şi părinţii mai bine", spune Ruta Vanagaite, referent cultural.

În orice caz, în rândurile populaţiei, părerile despre sensul prezentarii buncărelor ruseşti, în cadrul spectacolelor din 2009, sunt împărţite:

"Celor din generaţia mea le vine greu să-şi amintească de toate acestea. Poate pentru cei tineri ar fi ceva nou şi interesant.

"Pentru mine nu-i nicio noutate, dar poate ar fi interesant pentru oaspeţii din străinătate să ştie mai multe despre perioada comunistă."

- afirmă câţiva lituanieni.

De la vremuri demult apuse la realitatea dură a zilelor noastre. Capitala europeană culturală 2009, Vilnius, a pregătit vizitatorilor săi un alt proiect deosebit.

Romii - o minoritate abandonată

Mai mulţi copii de etnie roma slăbuţi, murdari şi prost îmbrăcaţi sunt îngroziţi la gândul că trebuie să cânte la microfon pe o scenă. Copiii fac parte din proiectul "Ternovilna", iniţiat de Augustinas Beinaravicius, organizator de concerte. Beinaravicius povesteşte cum se va derula proiectul:

"Vom construi o scenă şi vom invita romii din zonă să cânte, să danseze, să spună poveşti."

În plus, organizatorul va încerca să pună pe picioare şi un concert la care alături de romii lituanieni să ia parte şi câteva nume mari din muzica internaţională. Campusul în care se va derula proiectul Ternovilna se situează în afara capitalei Vilnius, într-o zonă industrială.

"Ideea organizării unui astfel de festival ţine de faptul că, în Lituania, această minoritate este marginalizată atât social cât şi politic. Guvernul îi cam şicanează pe romi, iar asta nu ne place. De aceea am ales această locaţie."

Imaginea zonei de la periferia capitalei, populată de romi, este dezolantă. Circa cinci sute de persoane trăiesc sub şoproane de lemn, puţini au curent electric, iar apă nu există. Singura construcţie solidă este centrul comunităţii roma.

"Aici situaţia este complicată pentru că cinci sute de oameni nu ştiu ce le rezervă viitorul. Oficial, toţi cei de aici au o singură adresă: strada Dariaus ir Gereno 185-1. Toate celelalte clădiri sunt construite ilegal şi nimeni nu ştie cum se poate schimba această stare de fapt." -

spune Svetlana Novopolskaja, director al centrului.

În orice caz, administraţia oraşului nu-şi dă prea multă osteneală, adaugă ea. Acum doi ani, în plină iarnă, fostul primar a demolat pur şi simplu toate casele. Romii au depus plângere şi au primit câştig de cauză. În cartierul lor trăiesc izolaţi complet de restul societăţii. Mulţi lituanieni îi consideră hoţi, traficanţi de droguri, infractori înrăiţi. Svetlana Novopolskaja speră ca prin intermediul proiectului prezentat în 2009, mentalitatea şi atitudinea societăţii lituaniene faţă de romi să se schimbe.

"Cred că muzica poate înlătura prejudecăţi, iar noul meu CD demonstrează asta pentru că are succes la public."

- afirmă la rândul lui Bango, cântăreţ de etnie roma.

Chiar dacă şi-a lansat un album, sărăcia încă nu l-a eliberat din ghearele ei. Bango este modest îmbrăcat, iar zâmbetul larg pe care îl împarte cu generozitate dezvăluie o dantură neîngrijită. Va fi oare muzica cea care va spulbera bariera dintre cele două lumi? Doar cei care vor lua parte la festivalul Ternovilna din colonia romilor sunt în măsură să decidă...