Viktor Orbán este din nou important

Aproape trei ani, Viktor Orbán nu a mai vizitat-o pe Angela Merkel. În schimb cu Horst Seehofer, care o contrează pe Merkel în chestiunile legate de migraţie, se întâlneşte des. Şi întrunirea dintre Orbán şi între timp decedatul fost cancelar Helmut Kohl a reprezentat un atac la adresa politicii migraţioniste susţinute de Angela Merkel.

Conservatorii lui Merkel din CDU şi membrii partidului Fidesz al lui Orbán fac parte din acelaşi grup parlamentar în legislativul european. Dar poziţiile lor faţă de refugiaţi au devenit diametral opuse din toamna anului 2015. Merkel a decis atunci din motive umanitare să permită accesul fiecărui refugiat, în timp ce Orbán a închis graniţele şi a prevăzut sfârşitul occidentului prin migraţia în masă necontrolată. El numea atunci politica lui Merkel ca fiind un "imperialism moral".

Nimeni nu se mai referă la distribuirea refugiaţilor

Diferenţele fundamentale se menţin şi astăzi. La conferinţa comună de joi, Merkel a amintit că "trebuie să ne gândim mereu, că sunt oameni cei care vin la noi". Multă vreme ea a insistat asupra distribuirii corecte a refugiaţilor în întreg teritoriul comunitar, ameninţând chiar cu penalizări financiare. Dar guvernele statelor din aşa numitul grup de la Vişegrad - Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia - resping categoric această propunere. 

Orbán se simte tratat incorect. "Ne răneşte acuzaţia Germaniei cum că nu am da dovadă de solidaritate". Solidaritatea constă în ţinerea la distanţă de către grănicerii unguri a miilor de migranţi, care altfel ar ajunge în Germania, a spus el la sediul Cancelariei Federale. "Aceasta este solidaritate." Astăzi nimeni nu mai vorbeşte despre distribuirea refugiaţilor.

Schimbare de direcţie

De fapt, Orbán este chiar sprijinit de şefii guvernelor din grupului de la Vişegrad, în chestiunile legate de migraţie. Cel puţin la cel mai recent summit, unde s-a vorbit aproape tot timpul despre izolare. Orbán s-a referit, după întrunire, la "imensul succes" al tezelor lui. "Europa se orbanizează", titra "Der Spiegel". "Vântul din Europa şi-a schimbat direcţia", se bucurau jurnaliştii publicaţiei "Magyar Idök", apropiată guvernului de la Budapesta. Într-un talk-show difuzat pe ARD, Merkel recunoştea încă din luna iunie că Ungaria rezolvă la graniţa cu Serbia "într-o anumită măsură treaba noastră". 

Kai-Olaf Lang de la fundaţia "Wissenschaft und Politik" ("Ştiinţă şi Politică") din Berlin confirmă schimbarea direcţiei vântului: "Unele dintre statele din Europa Centrală care păreau marginalizate iniţial au devenit acum importante. La început erau în minoritate, acum reprezintă de fapt ceea ce gândesc majoritatea statelor".

În această vineri, jurnaliştii de la "Magyar Idök" constatau mulţumiţi: "Faptul că Merkel l-a invitat pe Orbán la Berlin reprezintă în mod evident expresia recunoaşterii victoriei politice (în lupta pentru distribuirea refugiaţilor). Nimeni nu contestă dreptul germanilor de a-i primi pe refugiaţi.(...) Respectăm gândirea liberală a Berlinului. (...) Nu cerem decât ca Berlinul să ne respecte poziţia noastră."

Mai puţin interes faţă de statul de drept din Ungaria

Schimbarea situaţiei politice din Europa s-ar putea resimţi şi în alte domenii. Ungaria şi Polonia sunt puse la colţ de Bruxelles pentru atitudinea lor faţă de justiţie şi presă. Comisia Europeană consideră că există deficite serioase în respectarea statului de drept. Istoricul maghiar György Dalos confirma la postul public german WDR că Orbán dispune de "simţ tactic", pentru că "Orbán ştie că astăzi UE nu are niciun interes să menţină un conflict deschis cu alte state". Şi în acest punct, Orbán se poate baza pe ministrul german de interne, Seehofer, care atunci când vorbeşte despre premierul de la Budapesta zice: "Nu mă îndoiesc că nu respectă principiile fundamentale ale statului de drept".

Kai-Olaf Lang nu crede în niciun fel de târg, cum ar fi că Orbán ar prelua refugiaţi din Germania, iar Germania a apăra Ungaria în faţa unor atacuri pornite de Bruxelles în privinţa politicii interne. Dar, fie şi numai din cauza alunecării către dreapta a guvernelor din Italia şi Austria, interesul pedepsirii Ungariei şi Poloniei scade considerabil: "Există mai multe state care manifestă rezerve când este vorba despre intervenţia Bruxellesului în cazul nerespectării principiilor statului de drept şi ale democraţiei."

Germania asigură coeziunea

UE este divizată nu doar la capitolul migraţie, ci şi la cel referitor la politică. Lang apreciază că, în politica europeană, ţările de la Vişegrad revin "la origini, adică, un fundament economic bun, dar mai degrabă după modelul De Gaulle, cu 'Europa naţiunilor', nu cu uniunea politică."

În Europa, cei doi poli opuși nu sunt, în opinia lui Lang, dincolo de politica migraţionistă, "Europa lui Merkel" și "Europa lui Orbán", ci mai degrabă "Europa lui Macron" versus "Europa lui Orbán". În timp ce preşedintele francez raportează UE la grupul Euro şi vrea să protezeje piaţa muncii din Franţa de forţa de muncă ieftină din est, Germania rămâne concentrată şi datorită poziţiei ei centrale pe răsărit. Rolul Germaniei nu ar trebui să fie, în opinia lui Lang, acela de a intermedia, ci mai degrabă "de a deveni actorul care asigură coeziunea şi care este în măsură, chiar şi când e mai dificil, să vorbească cu toţi şi să îi ia pe toţi cu ea." Ceea ce pare a fi înţeles cancelara, în ciuda divergenţelor de opinii cu premierul Orbán.