Vicepremierul Moldovei: Fără România, nu am fi supraviețuit

Avem la cine apela și știm că există cineva care simte la fel ca noi și ne poate ajuta într-un moment foarte complicat, ceea ce, în cazul Georgiei, este mai greu de găsit, spune vicepremierul pentru Reintegrare al Republicii Moldova, Oleg Serebrian, într-un interviu acordat Spotmedia.ro.

"Occidentul nu trebuie culpabilizat mai curând pentru atitudinea din 2014, când a fost destul de fermă, ci pentru atitudinea maleabilă, ezitantă la ceea ce s-a întâmplat în Georgia, în 2008, sau la ceea ce s-a întâmplat, mai devreme, în Republica Moldova. Atunci nici nu a existat o reacție, ni se dădea chiar peste mâini ca să nu fim prea ambițioși în proiectele noastre de integrare, să nu fim prea hotărâți."

Voi începe cu o întrebare istorică, mai degrabă. Ați scris o carte acum câțiva ani, Rusia la răspântii, și spuneți acolo că Rusia are în față trei căi: calea imperialistă, cea euroasiatică și calea europeană. Cred că acum aveți răspunsul, pe ce cale a luat-o Rusia?

Din păcate, a ales una dintre cele trei căi. Cartea a fost scrisă în 2014, a avut câțiva ani mai târziu o ediție franceză. Deja în acel moment se prefigura acest scenariu, dar multă lume nu a crezut că Rusia va merge anume pe această cale și trebuie să spunem că mai cu seamă în Europa nu s-a crezut că va urma o agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei.

Era ceva greu de realizat, greu de crezut și greu de admis. Același lucru era și în Republica Moldova. Până la urmă, acest scenariu sinistru a pus capăt acelei îndelungate stări de apatie, de neîncredere, de iluzii, în fond, care a stăpânit Europa timp de opt ani, de la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei în 2014 sau chiar din 2008, de la războiul Rusiei contra Georgiei, care trezea multe semne de întrebare referitor la calea pe care a ales-o Rusia.

Din cele trei căi pe care le avea Rusia – cea imperială, cea eurasiatică și cea europeană – Rusia a ales, din păcate, prima cale.

Cum vă explicați faptul că Occidentul nu a înțeles până la capăt în ce se transformă regimul Putin, nici după 2014, anul invaziei în Crimeea? Au urmat totuși niște ani de curtoazie, de fotografii ale liderilor occidentali cu Vladimir Putin.

Câteva mari cancelarii europene au încercat să convingă Rusia să renunțe la anumite instrumente de presiune pe care Rusia le folosea împotriva unor țări mai mici, inclusiv presiunea energetică, pe care am simțit-o puternic noi, în Republica Moldova, mai cu seamă în acest an.

Mă refer la instrumente de presiune economică în general, folosite frecvent de Rusia împotriva Georgiei, împotriva Republicii Moldova. Vorbim despre presiunea legată de energie, dar să ne amintim de refuzul de a importa vinuri și produse agricole din țările noastre.

Până la urmă, pot să spun că acest refuz a fost nu un deserviciu, ci un serviciu, acel embargo al produselor din Republica Moldova a condus, pe de o parte, la diversificarea produselor viticole din țara noastră și, concomitent, la sporirea calității. Eu am găsit o mare diferență de calitate între ceea ce era în 2010 în Republica Moldova și ceea ce e acum, în 2022.

Revenind la întrebare. Nu se vedeau alternative și discursul Occidentului a fost, contrar a ceea ce se spune deseori, destul de dur. Au fost aplicate Federației Ruse sancțiuni economice destul de dure, unanim, nu au existat țări în Uniunea Europeană care să spargă această poziție comună.

Unii spun că Europa nu a fost suficient de dură. Europa a fost dură, cred, și a lovit destul de mult și în propria economie, economia europeană a avut de suferit în urma acestei poziții tranșante pe care au afișat-o marile capitale.

Suntem conștienți de faptul că Europa a avut și are de plătit în preț economic, dar suntem admirativi față de această poziție a Europei că, în pofida presiunii, în pofida pierderilor economice, Europa rezistă, este unitară.

Trebuie să spunem că și în capitale mai mici se credea că vor exista crize în interiorul Uniunii Europene, chiar și după 2014, că vor exista țări care vor prefera să aibă relații economice mai intense cu Federația Rusă.

Avem cazul Ungariei, acum.

Nu putem spune că s-au spart rândurile Uniunii Europene încă. La nivel central, este încă o poziție destul de univocă. Sigur că sunt discuții, dar nu există discuții referitoare la ridicarea sancțiunilor.

Au fost poate așteptări mai mari la Kiev sau aici, la Chișinău, sau la Tbilisi, în țări care se află în prima linie și care au suportat cel mai mult consecințele acelei presiuni economice despre care vorbeam sau ale presiunii militare.

Nu putem spune, încă, că Europa a afișat o poziție comodă.

La începutul războiului din Ucraina erau multe temeri privind Republica Moldova, au reapărut chiar recent. Cum stă acum Republica Moldova, unde suntem acum, cum se simte tensiunea?

Tensiunea s-a simțit foarte mult în februarie, când s-au auzit și exploziile, la Odesa și în alte orașe din vecinătate. A existat o anumită stare firească de anxietate, de alarmă.

Relațiile Republicii Moldova cu Ucraina sunt foarte strânse, interconexiunea dintre țările noastre este foarte mare, practic, toate familiile au rude, prieteni, cunoștințe în Ucraina.

Ucraina este un partener economic foarte important pentru Republica Moldova, exportul de electricitate din Ucraina contează foarte mult pentru Moldova și începutul războiului a însemnat pentru noi și o nouă mare problemă economică, pentru că s-au întrerupt rețelele de import nu doar din Ucraina, ci și cele care tranzitau Ucraina. Exista o mare temere în legătură cu aprovizionarea cu gaz, cu electricitate, care vin dinspre Est.

În plus, o mare încercare a fost pentru noi problema refugiaților. Republica Moldova a trebuit să facă față unui val de refugiați cu mult mai mare decât prognozam inițial.

Prognozele noastre inițiale erau cam de 30.000 de refugiați, numărul refugiaților care au intrat în Republica Moldova a fost de peste 400.000. Raportat la populație, Republica Moldova s-a plasat pe primul loc: un refugiat la zece locuitori.

În momentul de față, avem aproximativ 100.000 de refugiați pe teritoriul țării noastre, care trebuie ajutați, spijiniți nu doar moral, ci și material.

Nu aveam resurse prea multe, resursele noastre erau limitate, mai ales că a fost o iarnă foarte grea, complicată, cu o mare presiune pe buget, din cauze crizei economice provocate de relațiile noastre tot mai tensionate cu Moscova. A venit și un ajutor din Occident, dar mai târziu, la început a trebuit să ne descurcăm cu forțele proprii.

Citiți interviul integral pe Spotmedia.ro.