Vechii comunişti iau cu asalt ICR-ul
5 august 2008
Cine face parte din această comisie senatorială? Preşedintele ei este Adrian Păunescu, iar unul dintre membrii ei este Mihai Ungheanu. Adrian Păunescu este binecunoscut ca adulator al cuplului Ceauşescu, dar şi Mihai Ungheanu a jucat pe vremuri, la revista literară “Luceafărul”, un rol eminent de promotor al naţionalismului de tip securist.
Nicolae Văcăroiu, fost funcţionar la institutul de planificare economică care a distrus sistematic şi integral toate capacităţile productive ale României, a cerut o anchetă împotriva ICR, profitînd de atacurile mediatice îndreptate împotriva preşedintelui acestei instituţii, Horia-Roman Patapievici.
Discuţia a devenit deja strict politică. Nicolae Văcăroiu, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu fac parte din echipa naţional-comunistă condusă de Ion Iliescu, care şi-a apărat poziţiile publice cu multă ferocitate. Ţinta lor nu este doar Horia-Roman Patapievici, ci şi acela care l-a numit în această funcţie, preşedintele Traian Băsescu. Preşedintele a condamnat, la sfîrşitul anului 2006, regimul comunist printr-o declaraţie solemnă în faţa Parlamentului, una care i-a inclus, vrînd-nevrînd, şi pe acoliţii ceauşişti de dată recentă ca Păunescu, C.V. Tudor, Mihai Ungheanu etc. Această falangă a naţional-comunismului l-a susţinut ani buni în fruntea ICR pe romancierul Augustin Buzura, el însuşi colaborator al Securităţii şi cu totul inactiv în funcţia deţinută, pe care o trata, în veche tradiţie, ca pe o simplă sinecură.
Campania împotriva ICR este susţinută, dintr-o perspectivă diferită, de ziarul “Ziua, şi de harnicul detractor Victor Roncea. Acesta atacă problema din unghi tradiţionalist creştin, dar se întîlneşte în antipatiile sale cu securiştii “patrioţi” pe care se vede obligat să-i combată cu egală energie. Este ironic să-i vezi de astă dată pe ortodocsiştii radicali şi pe securiştii naţionalişti în aceeaşi tabără.
Subiectul ICR nu mai are nici o componenta culturală, care a rămas îngropată în ziarul din America (“New York Magazin”, nr. 580, miercuri, 23 Iulie 2008). Acolo un specialist în arte decorative originar din România, John Gabrian Marinescu a scris un articol dezaprobator faţă de calitatea expoziţiei organizată în galeria de pe 3rd Avenue şi a cerut demiterea Corinei Şuteu, director la ICR-NY.
Chiar dacă ziaristul româno-american pune problema reprezentării naţiunii în termeni patetici şi neadecvaţi, totuşi el are intrucîtva dreptate. Expoziţia pare respingătoare şi se înscrie în tendinţa (familiară la Bucureşti) a unor artişti tineri de a impinge la limite ideea dezinhibării şi demolării unor tabuuri tradiţionale. Din aceeaşi familie face parte un Dumitru Gorzo, bunăoară, ale cărui lucrări pot fi văzute în colecţia MNAC inaugurată de Adrian Năstase. Aşadar Nicolae Văcăroiu şi ceilalţi ar trebui mai întîi să se informeze că Năstase este acela care, de la înălţimea funcţiei sale, a patronat expoziţii plătite de la Buget cel puţin la fel de „dezinhibate” şi de „ultragiante”.
În cultura românească de dată recentă au apărut romancieri şi artişti platistici care experimentează acest limbaj crud al contestaţiei cinice şi brutale şi mai ales al sexualităţii afişate cu ostentaţie. Este un soi de strigăt de protest cu ţinte difuze, alese din zona percepută, vag, ca fiind tradiţională. Bruscheţea acestui limbaj pare să fie o compensaţie întîrziată pentru cenzura epocii comuniste şi care acoperă adesea şi lipsa de talent.
Expoziţia de la NY nu pare să fie o reuşită, dar nu acest lucru se discută acum în România. Profitînd de ocazie, vechii comunişti deghizaţi în democraţi, vechi ceauşişti aliaţi cu ortodocsiştii naţionali se aşează în poziţie de luptă sperînd să revină la putere.