Va fi nevoit statul să plătească despăgubiri?

De ce ar trebui să plătească România despăgubiri? Premierul Victor Ponta a avertizat în mai multe rânduri că respingerea proiectului minier de la Roşia Montana, ar atrage penalizări. Nu este însă prea clar de ce s-ar ajunge la o asemenea situaţie. Şi-a încălcat statul român angajamentele contractuale? Dar despre ce contracte ar fi vorba?

Sunt foarte mulţi oameni relativ bine informaţi care s-au arătat uimiţi. Un fost ministru în primul cabinet Ponta, de exemplu, pare să creadă că totul este o manieră nu tocmai onestă de a justifica susţinerea proiectului. Sau o ameninţare cu acoperire îndoielnică. Lucian Isar, ministru delegat în guvernul Ponta înainte de alegeri pare convins că decidenţii politici sunt mai degrabă corupţi: ”După cum ştim, statul este capabil să piardă un asemenea proces absentând ori trimiţând avocaţi slabi astfel încât investiţia în susţinere a investitorului să fie recuperată tot de la statul român. Pierderea proceselor intentate diferitelor entităţi ale Statului Roman este una din formele de captura a statului”.

Este posibil însă ca fostul ministru care a avut un mandat de scurtă durată să scape din vedere anumite fapte. Este posibil ca proiectul minier să fi fost însoţit de alte contracte colaterale care au depins de aprobare finală a exploatării cu cianuri. Iar semnatarii acestora se găsesc cu siguranţă în tabăra PDL care a susţinut fără încetare proiectul minier, deşi nu întotdeauna în chip deschis. Adrian Videanu, de exemplu, imediat după alegerile din 2008 anunţa ca ministru al economiei demararea imediată a proiectului. Iar preşedintele Traian Băsescu, chestionat în discuţii particulare de proprii săi susţinători, a explicat, puţin încurcat, că s-a pronunţat în favoarea proiectului pentru că « era dator partidului ». Aşadar adevăratul promotor al exploatării miniere cu cianuri ar fi fost PDL, grupare cu interese încă nedezvăluite.

A fost finanţat PDL de către compania minieră? De ce ar fi susţinut partidul un proiect atât de controversat şi atât de riscant din toate punctele de vedere? Sau e vorba doar de anumiţi lideri iniţiaţi, care ar fi avut acces la toate beneficiile ? Sau poate chiar acţiuni la compania minieră pe care le puteau manipula mai bine decât oricine altcineva ? S-a văzut cât de mari au fost fluctuaţiile pe bursă după fiecare declaraţie politică semnificativă.

Dar am putea admite că preşedintele nu are nicio răspundere de vreme ce a susţinut proiectul doar pentru că i-a cerut-o partidul ? Şi nu din convingere proprie?

Luni, după marile manifestaţii anti-RMGC din seara de duminică, de la Bucureşti şi de la Cluj, liderii USL au părut să schimbe complet orientarea, anunţând că doresc respingerea rapidă a proiectului în Parlament. « Nu se poate guverna sub presiunea străzii, dar nici împotriva ei », declara Crin Antonescu. Iar la câteva minute distanţă, premierul Victor Ponta anunţa că subiectul Roşia Montana este închis. În orice caz rămâne să se pună întrebarea de bază. De ce pare premierul convins că statul român va fi obligat la plata unor despăgubiri ? Este o întrebare care ar trebui lămurită.