Vărsările de sânge din Myanmar și complicii dictaturii

În timp ce în București morți ultramisterioase înlătură martorii faptelor comise de torționarii cu trese și grade ai secției 16 de poliție din București, forțele zise ”de ordine” din alte state au trecut la asasinate în masă. Criminalii din poliția juntei militare birmaneze au tras în plin în demonstranți pașnici, ucigând doar sâmbătă aproximativ 114 nevinovați.

Numărul militanților pentru democrație asasinați deci de ciracii regimului dictatorial din Myanmar a depășit, mai nou, după estimări foarte conservatoare, 500. Că dictatura militară de la Rangoon își permite săvârșirea abominației acestor crime în masă nu e de mirare.

Îndărătul restaurării tiraniei militare după alegeri pierdute clar și indiscutabil de militari, ale căror rezultate șefii armatei n-au vrut în ruptul capului să le accepte, nu e doar forța armelor juntei la putere. E și voința puterilor globale și regionale anti-democratice.

După cum relevă azi Neue Zürcher Zeitung, umăr la umăr cu asasinii în masă de la Rangoon e Rusia lui Putin. Complicele său, ministrul rus al apărării, Șoigu, a fost ultimul demnitar străin de rang înalt care a vizitat capitala birmaneză Rangoon, zisă, oficial, Yangon, înaintea loviturii de stat militare. Cu o săptămână înaintea puciului, trimisul lui Putin a convenit cu barbarele sale gazde ample livrări militare. E vorba de drone, aparatură radar și rachete sol-aer.

Potrivit ziarului din Zürich, Rusia încearcă să profite de presiunea militară și economică occidentală exercitată asupra dictaturii din Myanmar, spre a se vârî în breșa creată și a edifica un nou parteneriat strategic regional. Cu cine? Cu asasinii.

Cine se aseamănă, se adună. Generalii birmanezi au avut decenii la rând și mai au încă și alți aprigi susținători, în frunte cu regimul comunist chinez, principalul garant al tiraniei de la Rangoon.

Din rațiuni politice ori militare regionale, criminalii în uniformă din Myanmar, care sunt vinovați și pentru crimele în masă comise împotriva minoritarilor Rohingya, se bucură și de toleranța ori sprijinul altor state vecine. Între ele, Vietnam, Laos și Tailanda. Nici democrația indiană nu se comportă bine. În interesul liniștii la foarte lunga graniță comună, autoritățile indiene au pus, vai, batista pe țambal. Or, au de ce să-și facă griji. Fiindcă oricât de profitabilă pe termen scurt ar părea, poziția echer adoptată față de niște criminali în masă nu are cum să aducă, pe termen mediu și lung, beneficii. Dimpotrivă.

N-ajunge, în context, să li se bată obrazul căciuliților și complicilor tiraniei. Nu ajunge admonestarea lor severă. E moral și politic imperativ ca orice sprijin acordat asasinilor civililor birmanezi să fie activ condamnat și fără subterfugii penalizat.

Comunitatea internațională nu-și poate permite excesul de prudență, rezerva și pasivitatea într-o chestiune care nu ține doar de libertatea și demnitatea poporului birmanez ori de igiena etică a Occidentului, pentru care solidaritatea cu victimele ar trebui să fie elementară. Ea privește direct și situația tactică și strategică din spațiul sud-est-asiatic.

Între altele, pentru că atrocitățile juntei nu vor întârzia să amplifice serios apetența grupurilor din opoziție pentru trecerea la mobilizare și rezistență militară. Riscă să se producă deci o destabilizare generală a unei regiuni oricum prea volatile. Ceea ce n-are cum fi în interesul comunității internaționale sau al puterilor regionale. O dată în plus, lumea trebuie să știe că împăciuitorismul în prezent va costa vieți omenești în viitor.