USL îi cooptează pe ecologişti după modelul CDR

Ecologiştii nu au reuşit în ultimii 20 de ani să creeze o formaţiune politică viabilă. Au existat însă mereu formaţiuni ecologiste încă din anii 90, atunci când o grupare care asuma această orientare politică (PER) a aderat la Convenţia Democratică şi a reuşit să intre în Parlament. Dar ecologiştii nu aveau o audienţă reală, ei fiind doar expresia unui calc după sistemele politice europene.

Sistemul politic de partide din România s-a străduit să intre în cadrele existente în Europa occidentală, dar nu a reuşit pe de-a-ntregul. Ţărăniştii aderaseră la creştin democraţia europeană şi adăugaseră terminaţia ”cd” la numele tradiţional al partidului, PSD şi PD s-au afiliat socialiştilor şamd. Ecologiştii însă au rămas curentul politic cu cea mai redusă audienţă, în ciuda faptului că România, ieşită din experimentul industralizării comuniste, are pe mai departe serioase probleme ecologice.

Realitatea a arătat însă că o ţară, cu cât este mai neglijentă faţă de problemele de mediu, cu atât este mai puţin receptivă la mesajele “verzilor”. Aşa cum ţăranul ”lipit” de pământul său nu vede natura ca peisaj, tot aşa omul care trăieşte într-un cadru degradat de industrie nu mai înţelege sensul grijii faţă de natură. De fapt în România simţul pentru peisaj şi cel pentru ecologie nu mai sunt două expresii istorice distincte, ci, din pricina decalajelor, sunt unul şi acelaşi lucru. Urbanizarea şi europenizarea târzie, care nu au precedat cu mult epoca industrialismului, au făcut ca simţul pentru ”peisaj” − cultivat în Vest încă din epoca romantismului − şi exigenţa „verde” din ultima jumătate de secol să se contopească.

O probă evidentă este că populaţia rurală din România este mult mai insensibilă la tema ecologică decât cea urbană, după cum ecologismul este prizat mai ales de tinerii cu grad ridicat de educaţie. Dar aceştia nu sunt suficient de mulţi pentru a constitui masa critică necesară unei veritabile mişcări politice. Ecologia rămâne, aşadar, un fel de avangardism care nu îi mişcă deloc pe vârstnici şi nici pe aceia care nu fac distincţia dintre "natură" şi "peisaj", fiind prizonierii unei îngust utilitarism.

Mişcarea “verzilor” este cu atât mai îngrădită cu cât liberalismul, aflat la rândul său într-o mare ofensivă în rândurile tinerei generaţii, a identificat în ecologism principalul său adversar, mai important chiar decât socialismul, care nu a respins niciodată dezvoltarea industrială nelimitată.

În plus, verzii par să fie în declin şi pe plan european, deoarece nu au reuşit să încorporeze preocupări mai largi, devenind un fel de politică de nişă şi împinsă adesea până la extremism.

În contextul acesta, oferta lui Victor Ponta pare salvatoare pentru ecologiştii din România, deşi obţinerea câtorva mandate nu reprezintă în sine mare lucru. ”În cadrul USL, a spus Victor Ponta citat de Mediafax, voi prezenta opinia mea referitoare la colaborarea cu viitorul partid ecologist. Iau în calcul ca USL să ofere locuri eligibile şi o să găsim împreună formula juridică necesară. Este extrem de important să existe reprezentanţi în Parlament care aparţin acestei familii politice europene”.

Dar probabil că nu atât viitorul ”verzilor” îl preocupă pe liderul social-democrat, cât mai curând mesajul politic implicit privitor la câteva subiecte majore cu implicaţii ecologice.