Urmări pe termen lung ale COVID-19: ″Nici nu puteam să-mi ridic capul″ | Germania | DW | 26.10.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Germania

Urmări pe termen lung ale COVID-19: "Nici nu puteam să-mi ridic capul"

Dureri de cap, probleme de respirație, epuizare: la mai multe luni după infecția cu noul coronavirus, unii pacienți încă suferă de pe urma bolii. Și Valerie Giesen se confruntă în continuare cu mari probleme de sănătate.

Valerie Giesen încă se mai simte rău, la câteva luni de la infecția cu noul virus

Valerie Giesen încă se mai simte rău, la câteva luni de la infecția cu noul virus

Valerie Giesen respiră greu și se așază pe o bancă. Femeia de 29 de ani a traversat pe jos strada. Nu în fugă, ci chiar foarte încet. "Asta a fost pe ziua de azi probabil cel mai mare efort", spune ea. Inima îi bate mai repede, brusc respirația i se face auzită.

În urmă cu opt luni, nici nu ar fi băgat în seamă cei câteva sute de metri parcurși acum pe jos. Ea mergea de două-trei ori pe săptămână să danseze, din când în când la înot și la cățărat. Valerie Giesen este întruchiparea pacientului pe care medicii îl descriu acum ca "oficial vindecat, dar nu sănătos". Femeia a depășit infecția cu coronavirus deja de peste șase luni. Ea nu este însă nici acum într-o formă fizică bună.

Nu s-a simțit niciodată mai bolnavă

Giesen s-a îmbolnăvit la sfârșitul lui martie: "Inima a început să-mi bată foarte repede și aveam o apăsare în piept. Niciodată nu m-am simțit mai bolnavă ca atunci." A stat două săptămâni doar în pat: epuizare totală, dureri la plămâni. Până și mersul la toaletă era un chin: "Aveam nevoie de multă odihnă înainte să merg."

Ea nu a fost testată, din cauza capacităților limitate de atunci. "A fost primul val în Danemarca, mi-era frică și să merg la spital." Un test în iunie a confirmat că Giesen are anticorpi SARS-CoV-2.

De profesie antropolg, femeia de naționalitate germană trăiește și lucrează la Copenhaga, capitala Danemarcei. După infecția cu coronavirus, ea s-a simțit din nou bine. "Acesta a fost concediul meu de vară de anul acesta", povestește Giesen și ne arată pe laptop fotografii de la turul pe bicicletă făcut: peste 400 de kilometri cu bicicleta, de la Copenhaga în orașul natal Berlin. Totul era din nou în ordine – cel puțin așa a crezut atunci Valerie Giesen.

Valerie Giesen, acasă

Valerie Giesen, acasă

"La sfârșitul lui august a început", spune femeia de 29 de ani. Ea urma să participe la o cercetare pe teren, dar au început simptomele: epuizare totală, apăsare pe plămâni, dificultăți la respirație. "Abia dacă puteam să-mi ridic capul. Simțeam tot timpul o mare greutate." A fost ajutată de colocatarele ei – au făcut cumpărături și au gătit pentru ea. Dar i-a fost greu să depindă în asemenea măsură de altcineva.

Se confruntă cam de opt săptămâni cu aceste simptome. Între timp s-a întors la părinți, la Berlin. "În Danemarca mă apucă disperarea." Medicul ei de familie din Copenhaga nu a putut să o ajute. Parcă se simte ceva mai bine acum, spune cu optimism: "Pot să stau pe scaun și să vorbesc mai mult de două-trei propoziții."

Diagnostic temporar: "Epuizare post-COVID"

La Berlin a fost pentru mai multe teste la spital. O analiză la inimă nu a arătat nicio problemă deosebită, nici testul de funcționare a plămânilor nu a fost problematic. Diagnosticul de până acum: "sinddrom de epuizare post-COVID". Potrivit datelor medicale inițiale, sindromul este marcat de o stare continuă de epuizare, de o senzație de boală și de probleme de concentrare.

Un prim mic studiu, cu date din Italia și Irlanda, a arătat că o mare parte din pacienții cu COVID-19 suferă și la mai multe săptămâni după vindecare de epuizare și probleme de respirație. Nu există deocamdată informații clare despre efectele pe termen lung ale infecției cu noul coronavirus. Este prea devreme pentru așa ceva.

Și Organizația Mondială a Sănătății relatează însă că simptomele țin uneori luni întregi sau chiar revin după un timp – chiar dacă pacienții nu au avut o formă gravă de COVID-19.

Este valabil și pentru oameni tineri ca Valerie Giesen, care nu face parte din nicio grupă de risc. Ea este nevoită însă acum să doarmă de prânz de mai multe ori pe zi. Energia ei dintr-o zi ar fi ca apa dintr-o cadă plină, spune ea: cu fiecare mică activitate pe care o face, se mai pierde câte puțin din apă. Odihna este dopul care împiedică apa să se scurgă. Dar apa tot dispare de tot la un moment dat – energia ei se epuizează.

Sfaturi de la un grup de ajutor online

Valerie Giesen, în contact cu alte persoane aflate într-o situație similară

Valerie Giesen, în contact cu alte persoane aflate într-o situație similară

În bucătărie, într-un bol, Giesen își ține vitaminele și ceaiul de curcuma. Lângă acestea se află multe fructe și legume proaspete. Este atentă la alimentație, care ar trebui să fie una anti-inflamatoare. Este o încercare de a prelua cât de cât ea însăși controlul, mai ales că medicina știe deocamdată prea puțin despre starea ei. Primește sfaturi de la un grup online de auto-ajutor, înființat de activiste americane din cadrul "Body Politic".

Mii de membri fac schimb de informații cu privire la urmările pe termen lung ale COVID-19 prin serviciul de mesagerie Slack. Grupul a dat deja publicității în mai rezultatele unui sondaj efectuat în rândul propriilor membri. Giesen citește zilnic chat-urile din grup - "un ritual de consolare în fiecare seară. Așa mă simt mai puțin singură."

Mai mult, a reușit chiar să-i încurajeze pe alții. Valerie Giesen rămâne optimistă, în ciuda tuturor problemelor: în fiecare zi îi merge un pic mai bine. Ea speră ca, prin povestea ei, oamenii să înțeleagă mai bine ce efecte poate avea infecția cu noul coronavirus.