Unde scrie biserica, sa fie biserica!

Odata, pe drum catre munca, cineva mi-a povestit ca in biserica catolica din centrul orasului se gaseste o icoana ortodoxa. Am vrut neaparat sa o vad, in fond e o parte din religia cu care am crescut. Dar in timp ce admiram Fecioara cu Prunc si spuneam o rugaciune in romana undeva in inima Germaniei am auzit o discutie, in prima instanta, socanta.

Doua familii. Parintii povesteau de fata cu cei mici cum vor sa paraseasca biserica. Viata devine din ce in ce mai grea. Acum a mai venit si criza financiara si totul devine deodata nesigur. “Asa ca, sa ma ierte Dumnezeu, dar eu nu mai dau atatia bani la biserica”, spunea unul din tati aplecat din mijloc de pofta de joaca a baietulului sau acumulata dupa cumintenia cuvioasa de mai devreme.

Acestia sunt doar cativa din cei 180.000 de oameni care au parasit in Germania Biserica Evanghelica sau cea Catolica numai anul trecut. Motivul lor nu este ca au gasit o secta interesanta, care afiseaza lumea mai idilic decat bisericile crestine, ci impozitul de 8-9% din salariu pe care il platesc lunar. Statul colecteaza sumele si primeste inapoi aproximativ 2% pentru serviciile prestate.

Atat de controversata este finantarea bisericii si insesizabila linia de separatie intre stat si biserica, incat exista chiar si un site care se intituleaza “Scuteste-te de biserica”. Acolo se plange si un primar, caruia biserica i-a cerut 180.000 Euro pentru constructia unui nou lacas de cult. “Platesc acum pentru un eveniment pe care nici nu l-am trait: secularizarea din 1803”. Atunci au fost reglementate prin contracte asa numitele “plati pozitive”, care includ si varsaminte de la bugetele regionale. Pe langa acestea, in aceeasi categorie mai sunt incluse si plata serviciilor prestate de biserica: ore de religie in scoli, consiliere pentru militari, politisti, detinuti si altele.

Credeati ca aici s-a terminat? Nici pe departe! Surse de castig bisericesc mai sunt donatiile, dividende din actiuni, participatiuni la capitalurile unor societati de asigurari, fundatii, firme proprii, chirii si arende. Apoi vin si “platile negative”, mai pe sleau, scutiri de impozite de atatea feluri ca nimeni nu stie unde sunt inregistrate toate.

Cele mai controversate afaceri ale Bisericii sunt cele financiare derulate prin intermediul asa numitelor “banci catolice”. Aceste institutii financiare “crestine” detin, de exemplu, actiuni la concerne farmaceutice care produc o gama larga de contraceptive. Se pune, pe drept, intrebarea: cum poate biserica catolica sa propovaduiasca abstinenta pe continentul african (ca masura de combatere a maladiei SIDA), dar sa incaseze bani din vanzarea de prezervative si pastile pe baza de hormoni? Apoi au fost descoperite de ziaristii germani actiunile detinute de biserica catolica la BAE Systems – un concern de talie mondiala care produce avioane de vanatoare si submarine nucleare. Nici industria tutunului nu a scapat de binecuvantarea pecuniara, in cauza fiind vorba de concernele British American Tobacco si Imperial Tobacco. Biserica catolica a anuntat ca va renunta negresit la aceste actiuni “profane”, de controlat nu a mai controlat nimeni...

In prezent, averea Bisericilor Catolica si Evanghelica din Germania este estimata la 500 miliarde Euro. Daca suma pare cunoscuta, aveti dreptate: este putin mai mult decat intregul pachet de salvare a sectorului financiar german, aprobat in contextul crizei financiare. Peste tot se economiseste, un singur lucru ramane sfant – in adevaratul sens al cuvantului: finantarea bisericii.

Constitutia germana prevede ca guvernul trebuie sa creeze premizele legale pentru desfiintarea platilor si subventiilor acordate bisericii. Pana in prezent, nu numai ca nu a facut-o, ci a preluat nu demult pana si costul pentru tamaia folosita la ceremonia de inscaunare a unui episcop. Pentru a reforma sistemul de finantare este nevoie de negocieri. Lesne de imaginat ca biserica nu va ceda usor. In fond avem de-a face cu o institutie care are o experienta de 2000 de ani la targuieli...

Un studiu recent a demonstrat ca nici macar costurile gradinitelor catolice sau evanghelice nu mai sunt suportate de biserica decat in proportie de 15%. Restul vine tot de la stat. Nu-i de mirare asadar ca lumea are impresia unei fraude de eticheta si cere “Unde scrie biserica, sa fie biserica!” Dar se pare ca niciun politician nu doreste o confruntare deschisa cu prelatii. Mai ales in an electoral. Ar fi prea riscant. Mai bine aplica principiul “statul a dat, biserica a luat”. Iar mandrul calaret – biserica – va continua sa biciuiasca murgul alb de spume – statul – inspre apusul ruinarii.

Autor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz