1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un ziar pentru Europa

Rodica Binder28 iunie 2013

Generos dar lipsit de seducţie, idealul european nu are voie să se fie acoperit de prăfăria birocratică, de plapuma hiper reglementărilor Bruxelles-ului. Un dram de strălucire promite să-i dea un proiect jurnalistic.

https://p.dw.com/p/18y5T
Imagine: Bayerisches Nationalmuseum München

Europa are o revistă de cultură comună - LETTRE INTERNATIONALE. Este o publicaţie de elită. Elitele sunt minoritare dar în virtutea drepturilor omului se cere respectat şi dreptul acestei minorităţi la o cultură ce depăşeşte cultura de masă sau cultura populară.

O publicaţie pentru cetăţenii cultivaţi ai Europei poate fi denumit proiectul la care şi-au dat mîna şase mari ziare europene: Le Monde, The Guardian, Süddeutsche Zeitung, La Stampa, El Pais şi Gazeta Wyborcza. Suplimentul, care apare trimestrial sub genericul cît se poate de simplu EUROPA, este inclus în cuprinsul fiecăreia din publicaţiile contributoare pomenite. Semnatarii articolelor, reportajelor, eseurilor sunt intelectuali, publicişti, artişti de renume, paleta tematică a textelor reflectă problemele şi preocupările cetăţeanului european, de la criză pînă la festivaluri muzicale sau cinematografice. Ambiţia realizatorilor „Europei” s-a concretizat deja. Cu prilejul semicentenarului Tratatului de la Elysée, care a pecetluit reconcilierea şi prietenia franco-germană, Le Monde şi Süddeutsche Zeitung au realizat împreună un număr al EUROPEI. Admirabilă şi temerară, încercarea de a acredita o publicaţie de acest nivel într-o perioadă în care presa scrisă, aşa zisa presă premium, este concurată masiv de cea „digitală” în spaţiul virtual, poate fi interpretată şi ca o acerbă luptă de supravieţuire a jurnalismului de calitate, o modalitate de a opune rezistenţă tăvălugului tabloidizării.

Deşi publicaţia nu doreşte sub nici un chip să devină porta voce a funcţionarilor de la Bruxelles, structura ei redacţională reflectă întrucîtva mecanismele de funcţionare ale Consiliului UE. Intre cele şase publicaţii amintite domneşte egalitatea, dar prin rotaţie, fiecăreia îi vine rîndul să redacteze un număr al suplimentului EUROPA. Interesant este că în cuprinsul acesteia se reflectă şi particularităţile naţionale, identitare ale realizatorilor ei. Britanicii preferă informaţiile la obiect, bine documentate, germanilor şi polonezilor le sunt mai pe plac reportajele, latinii se simt mai atraşi de dialectica jocului de opinii…

Următorul număr al suplimentului EUROPA va focaliza alegerile din septembrie 2013 din Germania. Că cele şase mari ziare naţionale şi-au dat mîna spre a readuce idealul european mai aproape de locuitorii continentului, împlineşte într-un anume fel şi un vis. In anii 80 ai veacului trecut, britanicul Robert Maxwell, originar din Ungaria, devenit un mogul al presei, năzuia să editeze o revistă în limba engleză intitulată „The European”, un fel de pandant la americanul NEWSWEEK. Care între timp a încetat să mai existe în formula sa tradiţională, dăinuind doar în spaţiul virtual. Maxwell nu şi-a văzut împlinit proiectul. Experţii i-au comunicat că nu ar exista un interes larg pentru o astfel de publicaţie. În 1990 la bordul yachtului său, în dreptul insulei Teneriffe, Maxwell a murit în condiţii misterioase.

Cu minime excepţii, tentativele ulterioare de a edita publicaţii transnaţionale nu au fost încununate de succes. Iată de ce este bine să-i dorim EUROPEI să dăinuie. Dar pentru aceasta, trebuie citite în primul rînd, ziarele care o nasc şi găzduiesc.