1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un semnal de alarmă şi pentru Rusia: raportul organizaţiei Reporteri fără Frontiere

Miodrag Soric / Rodica Binder 14 februarie 2008

Unul din recordurile tragice ale anului 2007 este uciderea a peste 80 de ziarişti în întreaga lume, numărul fiind cel mai mare din ultimii 13 ani rezultă din raportul Organizaţiei Reporteri fără Frontiere.

https://p.dw.com/p/D77n
Demonstraţia de protest de la Berlin a organizaţiei Reporteri Fără Frontiere, în faţa ambasadei Rusiei, după asasinarea ziaristei ruse Anna PolitkowskajaImagine: picture-alliance/ dpa

Documentul conţine o mulţime de dovezi deloc încurajatoare ale felului cum înţeleg unele ţări să respecte liberatea presei.

Raportul anual al organizaţiei Reporteri fără Frontiere poate fi citit şi ca lista unor state, din păcate numeroase, care calcă în picioare drepturile omului manifestînd un profund dispreţ faţă de democraţie.

Ce implicaţii profunde şi pernicioase asupra evoluţiei istorice a unor state au liderii care manifestă neîncredere faţă de cetăţeni şi îi persecută pe cei care cutează să apere libertatea şi adevărul, ştia deja prea bine filozoful Stuart Mill în secolul al XIX-lea: unui stat care-şi transformă cetăţenii în pigmei, îi va fi dat într-o bună zi să constate că faptele mari nu pot fi opera celor mărunţi.

Avertismentul clarvăzătorului promotor al ideilor liberale nu şi-a alterat ci şi-a consolidat valabilitatea în plin proces de mondializare. Explicaţia este simplă: cetăţenii dezinformaţi, prost informaţi, tutelaţi de stat, sunt privaţi de posibilităţile reale de a contribui la bunăstarea generală a societăţii şi la prestigiul propriei lor ţări.

Este evident că şi din pure raţiuni economice îngrădirea libertăţii presei este păguboasă. Bunăstarea şi forţa occidentului nu se datorează unor masive resurse naturale ci cunoaşterii, spiritului critic, liber cugetător al cetăţenilor, angajamentului lor, calităţi şi aptitudini inimaginabile înafara unei libertăţi a presei.

A crede că în anumite perioade ale istoriei unui stat o îngrădire a libertăţii presei devine oportună, contribuind la stabilitatea politică şi la continuitate, este o gravă eroare comisă bunăoară şi de actuala conducere a Rusiei, în pragul alegerilor prezidenţiale.

Candidatul partidului aflat la putere Dimitri Medwedew, pe care Putin însuşi şi-l doreşte succesor, ar trebui să fie ales cu un scor de 70% din voturi. Şansele ca socotelile de acasă să se potrivească cu cele din tîrg există: opoziţia rusă este slabă şi scindată, anumite posturi de radio şi televiziune îi înalţă osanale lui Medwedew.

Ciudat este că preşedintele Putin nu ţine seamă de cel puţin două riscuri ale acestei strategii: propaganda deloc subtilă în favoarea succesorului său îi slăbeşte acestuia autoritatea iar în străinătate ea stîrneşte în cel mai bun caz condescendenţa liderilor occidentali care vor vedea în Medwedew nu un preşedinte ales prin voinţa poporului ci prin cea a Kremlinului.

Chiar dacă din aceste pricini statutul Rusiei de putere curtată pentru bogăţiile sale şi temută pentru forţa militară nu va avea prea mult de suferit, respectul faţă de tezaurul ei cultural şi intelectual nu va rămîne intact cîtă vreme libertatea presei nu va fi întru totul respectată. Rusia a dovedit în anii 90 de ce ziarişti competenţi şi curajoşi dispune. Ei trebuie lăsaţi pe mai departe să-şi facă datoria. Nu în ultimă instanţă şi fiindcă Rusia aparţine Europei printre ale cărei valori libertatea presei şi respectarea drepturilor omului au un caracter fundamental.