Un secol de diversitate artistică

E prea mic spațiul de expoziții al Muzeului Cotroceni pentru ce-ar putea cuprinde o expoziție colectivă reprezentativă primului secol de Românie artistică, una dintre cele multe care ar trebui să parcurgă anul centenar ajuns, iată, deja la jumătate, fără să lase încă în urmă o impresie prea puternică. E prea puțin loc, mai ales pentru cât de puțin cunoscută este publicului larg complexitatea universului creator românesc. Avantajul unui spațiu de dimensiuni mici este, însă, tocmai șocul întâlnirii cu această explozie de curente, stiluri, forme de exprimare.

Inițiată anul trecut după o idee a Oliviei Călinescu Iancu, într-o tentativă de regăsire a artiștilor generației 80, unii rămași în țară, mulți plecați să se exprime dincolo de barierele ideologice și de cenzură, expoziția Aici-Acolo devine, la ediția sa din 2018, o aducere acasă a artiștilor care au marcat prima sută de ani a României. ”Este un veac de artă românească într-un parcurs foarte scurt și care pornește din arta contemporană într-o călătorie până în anul 1918”, a explicat Ana Maria Altmann, curatorul expoziției. Stau, laolaltă, Octav Băncilă și Dragoș Lumpan, Geta Brătescu și Roxana Trestioreanu, Victor Brauner și Casia Csehi, Ștefan Câlția, Hans Mattis-Teutsch și mulți alții, în ceea ce ar putea să pară o devălmășie de mici mândrii naționale, dar care, până la urmă, amplifică senzația că artiștii plastici români excelează printre vremuri și tendințe.

Mulți, foarte mulți dintre artiști din România au plecat din țară și asta este, pe de o parte, o pierdere pentru starea generală a societății. Dar jumătatea plină a paharului trebuie să existe, iar aceasta înseamnă nu doar mesajul pe care îl transmit în exteriorul țării în numele unei școli de artă, dar și o punte îndărăt către țară, unde pot aduce propria lor experiență nu doar în creația propriu-zisă, ci și în manageriatul creției și a talentelor. Au un contact permanent cu foștii lor colegi rămași aici, astfel că ideile circulă liber. Și odată cu ele și artiștii.

Spre deosebire de jumătatea a doua a secolului XX, singura barieră, singurul obstacol rămas este propriul talent. Între timp, nu doar cei plecați demult trăiesc și lucrează în metropolele artei sau sunt expuși în colecții publice sau private din întreaga lume, inclusiv cu o bună parte a lucrărilor aduse pentru această colectivă temporară de la Cotroceni - de la Berlin, Montabaur, Viena sau Zürich până la Minsk, Barcelona sau New York. Spectaculos este și traseul invers ales de mulți dintre artiștii din diaspora, care simt nevoia să se recupleze la viața artistică din România. Mulți își gândesc în două limbi existența - atât cea civilă, cât și cea artistică. Trăiesc între cele două lumi. Acolo și aici. Aici și acolo. Și, atunci, cumva, recunoașterea nu este deplină, dacă nu o poți împărtăși cu cei dragi, cu familia, cu prietenii, acasă.

Acești români fac parte din elita activă a artei moderne, unii prin lucrări ce au trecut testul timpului, alții prin drumurile pe care le deschid. Și dacă nu altceva, atât, cel puțin, a reușit să pună în evidență expoziția din spațiul medieval al Palatului Cotroceni: că primul secol al României Unite s-a construit pe un tezaur al diversității.