Un premiu pentru nobleţe

În ce măsură o reechilibrare etică este posibilă? Un filosof ne oferă răspunsuri.

Nu stă în obiceiul filozofilor să ia taurul de coarne. Soluţiile pe care ei le propun spre a îndrepta strîmbătăţile lumii sunt de natură teoretică. Se întîmplă totuşi ca şi un filozof să se decidă să treacă la acţiune cînd situaţia i se pare a fi devenit insuportabilă.

Întrebat de revista DER SPIEGEL dacă lăcomia nu este cumva motorul sistemului nostru economic, filozoful Peter Sloterdijk crede că a reduce fiinţa umană doar la primitivul instinct al lăcomiei este periculos, că dorinţa de a dovedi că în om există şi un potenţial de generozitate este adînc înrădăcinată. Cît despre marile necunoscute ale timpului nostru, acestea ar fi refulatele virtuţi precum nobleţea şi generozitatea.

Si totuşi, excedat de lăcomia, rapacitatea, lipsa de generozitate a contemporanilor, Peter Sloterdijk sprijinit de un grup de prieteni, a acţionat înscriindu-se printre fondatorii unei iniţiative particulare care promite să facă prozeliţi.

Mînă de la mînă, Maren Sell, Peter Weibel, Regina Haslinger, Rene Gude, Joszef Bugovics şi desigur Sloterdijk au vărsat fiecare cîte zece mii de euro într-un fond comun şi au înfiinţat un premiu al nobleţii, al generozităţii, intitulat „Prinţul Mîşkin” (fiind acesta numele personajului principal, nobil, onest,de o mare puritate sufletească, din celebrul roman „Idiotul”, de Dostoievski).

Ceremonia de decernare a proaspetei distincţii a avut loc în penultima zi a lunii ianuarie, la Théatre de L'Odéon din Paris. Trofeul, realizat de cunoscutul pictor german Neo Rauch , este o statuetă, o femeie care ţine soarele în mîini.

Catalizatori care angrenează comunicarea cu ceilalţi

Laureaţii, cum nu se poate mai diferiţi unul de celălalt, au trăsături comune: se disting prin caracterul inovativ, creator, al prestaţiei lor culturale, prin ţinuta lor etică, prin contribuţiile la instituirea unui climat de generozitate şi altruism. Cu cuvintele lui Peter Sloterdijk, cu toţii au un „factor Mîşkin”, sunt „catalizatori care angrenează comunicarea cu ceilalţi”. Dar nu numai atît.

Pentru întreaga sa operă, nonagenarul Stéphane Hessel,un fel de „Nelson Mandela european”, diplomat de carieră, autorul - între altele - al recentului manifest „Indignaţi-vă” şi matematicianul şi fizicianul Martin Balluch, pentru angajamentul său etic în favoarea respectului datorat lumii animale, sunt primii laureaţi ai Premiului „Prinţul Mîşkin”.

Pe temerarul „instigator” la acţiune pentru o lume mai dreaptă, alias Hessel, l-a elogiat Daniel Cohn-Bendit, euro-deputatul ecologist cu un trecut rebel şi revoluţionar el însuşi. Astrofizicianului şi matematicianului Martin Balluch i-a adus elogii Thomas Macho, profesor austriac specializat în istoria culturii.

Un premiu special i-a revenit psihoterapeutului Gaetano Benedetti, pentru concepţia sa novatoare în tratarea schizofreniei, incomodă dar tămăduitoare în cele mai multe cazuri, pornind de la ideea identificării terapeutului cu bolnavul şi nu invers. Celebra Julia Kristeva, specializată în teoria limbajului, în psihanaliză şi investigaţiile identitare, a fost cea care a rostit elogiul psihoterapeutului italian, fondatorul unui institut de specialitate la Milano, autor a numeroase studii de specialitate.

La întrebarea dacă omul este bun (trimiţînd cu gîndul la idealul bunului primitiv, pus în circulaţie de Jean-Jacques Rousseau), Peter Sloterdijk a dat următorul răspuns:

A fi pus şi simplu bun, este ceva static. Nevoia de generozitate este legată de ideea de a ieşi din limitele proprii, ceea ce presupune o doză de curaj. Trăim într-o societate atît de împăcată cu sine, încît puţini mai au posibilitatea de a da dovadă de curaj.

Aşadar, generozitatea şi nobleţea au devenit o chestiune de curaj. Iar curajul se cere răsplătit.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Alina Kühnel