Un portofoliu ca « o provocare »

Noul ministru al Transporturilor, Ramona Mănescu, pare să fi ajuns membră a cabinetului graţie unei crize de personal. După Relu Fenechiu, după propunerea Ovidiu Silaghi şi sugestia Nini Săpunaru, PNL părea să nu mai aibă nicio persoană cu experienţă în domeniul administrativ. Deputata europeană Ramona Mănescu pare, potrivit CV-ului său, suficient de bine pregătită ca să facă faţă unei situaţii neaşteptate, dar aşa cum s-a arătat nu are o experienţă directă legată de domeniul Transporturilor. Este adevărat şi faptul că astăzi ”experienţa” are semnificaţii ambigue, desemnând nu doar capacitatea de a nu te lăsa înşelat de aparatul din subordine, ci şi priceperea de a naviga printre oameni şi legi pentru atingerea unui scop personal. Ce-i drept aproape niciodată ”experienţa” nu a însemnat o excelentă cunoaştere a domeniului şi o viziune de dezvoltare. Un ministru foarte apreciat la vremea lui, Traian Băsescu, putea spune că nu este nevoie de un nou pod peste Dunăre (între timp realizat cu bani europeni) şi că ţara nu are nevoie de autostrăzi!

Totuşi nu putem să nu remarcăm încă o dată criza de personal politic şi administrativ, care se mifestase vizibil şi în ultimul an al guvernului Boc, în care ajunseseră să activeze persoane cu calificări cel puţin îndoielnice. E o problemă de sistem care ar trebui să intre în atenţia partidelor politice. Înainte de 1997, experienţa adminstrativă trecea în cercurile opoziţiei mai curând ca un mare handicap, căci era indiciul unui ataşament faţă de gândirea şi practicile sistemului comunist. CDR promitea o înnoire radicală care miza mai mult pe o nouă viziune politică decât pe o cunoaştere a procedurilor şi a aspectelor tehnice. Tranziţia a reuşit astfel să relativizeze noţiunea de competenţă, ceea ce a avut şi urmări negative. Partidele au uitat că au datoria să pregătească neîncetat şi sistematic un personal capabil să preia guvernarea în orice moment, la toate nivelurile, cu atât mai mult cu cât alternanţa înseamnă în România de fiecare dată şi o masivă epurare a vechiului aparat.

Noul ministru, Ramona Mănescu, va trebui aşadar să demonstreze că un om cu o bună pregătire politică generală poate recupera rapid amănuntele unui domeniu particular. Dar dacă va reuşi nu înseamnă că modul în care a fost desemnată va trebui să devină o regulă. Tot timpul în comisiile de specialitate ale Parlamentului (naţional în primul rând) ar trebui să se pregătească viitorii miniştri prin interpelări, audieri şi studiu personal.

Deocamdată Ramona Mănescu s-a făcut cunoscută în Parlamentul European prin denunţarea MCV-ului. Este o poziţie tipică partidelor aflate la guvernare. În 2010 şi 2011, cei care denunţau MCV erau democrat-liberalii şi o făceau prin cele mai autorizate voci guvernamentale. Mai proprie liberalilor este circumspecţia pe care Ramona Mănescu a manifestat-o faţă de imparţialitatea DNA, dar cu toate acestea este imposibil să anticipăm ceva din activitatea noului ministru. Ramona Mănescu a spus că acceptă însărcinarea primită ca pe o ”provocare”. Dacă ţinem seama de ”provocarea” CFR Marfă, atunci desigur că o aşteaptă poate şi momente mai dificile.