Un nou copil problemă şi scandalul cel de toate zilele

Nimeni nu contestă justeţea deciziei de a integra ţările din Balcani în Uniunea Europeană, confirmată şi în plan geopolitic. Nonşalanţa cu care slăbiciunile României şi Bulgariei au fost trecute cu vederea în momentul primirii lor, a fost asumată ca eroare ulterior de către UE. Ceea ce nu o împiedică acum să repete greşeala, în privinţa Croaţiei, rezultă din cuprinsul editorialului publicat pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG la acest început de săptămînă şi de lună. Autorul articolului avertizează, citînd şi cazuri concrete, asupra efectelor inconsecvenţei Bruxelles-ului. Cum va negocia acesta cu Serbia şi Muntenegru, după ce a închis ochii la păcatele Croaţiei?

Dar pînă atunci va mai trece ceva vreme. Intrebarea, evident retorică, formulată de FRANKFURTER RUNDSCHAU este următoarea: Are nevoie Europa, în cea mai profundă criză pe care o traversează, de un nou membru? De un stat ivit dintr-un război, aflat într-o perpetuă criză economică. Răspunsul nu întîrzie: Scepticii trebui să ştie că statele problemă ar crea Europei dificultăţi infinit mai mari dacă s-ar afla în exteriorul Uniunii şi nu în sînul familiei celor 28. Există prin urmare dincolo de cifre şi date, o puternică componentă ideatică în actul primirii Croaţiei în UE şi anume, miza pe principiul stabilităţii şi păcii care pot fi instituite şi într-o regiune care a trecut pînă nu demult drept „butoiul cu pulbere" al Europei, sugerează NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG.

Oricum este preferabil ca integrarea europeană şi nu hegemonia semilunii să-şi exercite virtuţile în zone problemă, cum este Kosovo, rezultă din editorialul publicat în NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Ziarul elveţian relevă cum sub mantia ajutorului social şi economic, Turcia îşi extinde influenţa politică în Kosovo, impunînd în manualele de istorie din fosta provincie jugoslavă unele modificări de imagine, unele cosmetizări, domniei otomane, sub care a gemut secole la rînd, toată regiunea Balcanilor. Scriitorul albanez Ismail Kadare se referă chiar la o agresiune culturală, temîndu-se de o modificare a ADN-ului albanez prin această imixtiune externă.

Mai subtilă, mai subversivă, mai revoltătoare este interceptarea sistematică de către serviciile secrete americane a mesajelor şi informaţiilor prietenilor europeni. Dimensiunile acestei „indiscreţii” au fost scoase la lumină şi de către Edward Snowden, fost agent al CIA. Dimensiunile consternării şi revoltei provocate de aceste dezvăluiri, variază însă în funcţie de simpatiile politice ale comentatorilor.

DIE WELT bunăoară, admite că nu este deloc frumos să asculţi convorbirile telefonice ale prietenilor sau să le violezi corespondenţa. Nu este frumos dar totuşi se întîmplă. Şi nu de ieri de azi ci mai de demult ştia şi Bruxelles-ul şi Berlinul ce fac prietenii americani şi britanici. Căci, scrie comentatorul, cînd mijloacele tehnice există, tentaţia de a le utiliza şi în zonele interzise poate deveni irezistibilă. Cînd isprava iese la iveală, consternarea este uriaşă iar cei spionaţi afirmă că niciodată nu s-ar fi aşteptat din partea britanicilor şi americanilor la aşa ceva… Chiar niciodată? se întreabă autorul textului, evocînd depistarea în anii 90, sub denumirea „Echelon”, a un sistem mondial de interceptare, de spionaj în special economic, al întreprinzătorilor europeni, sistem la care au subscris SUA, Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă. De astă dată NSA a mers şi mai departe, spionînd sub pretextul luptei împotriva terorismului, dusă de Statele Unite, pînă şi partenerii cei mai de încredere: Uniunea Europeană şi Germania, relevă SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Cei mai de încredere? Cu stupefacţie află cititorii revistei DER SPIEGEL că în ierarhia încrederii Statelor Unite în partenerii occidentali europeni, Germania ocupă abia un modest loc trei ceea ce o împinge mai degrabă în proximitatea statutului de adversar, necum de prieten al Washingtonului. Şi mai uluitoare sunt proporţiile interceptărilor, detaliat prezentate în ediţia din această săptămînă a hebdomadarului german citat, care menţionează că guvernul german a criticat în termeni duri procedura, solicitînd Washingtonului explicaţii. Intre altele, purtătorul de cuvînt al guvernului federal a cotat drept inacceptabilă interceptarea mesajelor unor prieteni, menţionînd că nu ne mai aflăm în perioada războiului rece.

Că acest scandal izbucneşte la scurtă vreme după ce la Poarta Brandenburg, Barack Obama şi Angela Merkel elogiau demonstrativ prietenia de decenii germano americană, este o amară ironie, deduce cititorul comentariului publicat în cotidianul olandez DE TELEGRAAF.

Statele Unite aplică un vechi principiu: acela de a fura celorlalţi libertatea, pentru a fi tu însuţi, mai liber, consideră DERNIERES NOUVELLES D'ALSACE. Ziarul francez estimează că în materie de acerbă urmărire a propriilor interese ale SUA, cu orice mijloace, tocmai Barack Obama, laureat al Nobelului pentru Pace, este cel care merge şi mai departe decît preşedinţii „Bush”. Dar comentatorul nu ocoleşte nici jumătăţile de măsură cu care operează Uniunea Europeană care a tăcut cît timp prietenii americani au spionat alte ţări şi alţi cetăţeni ai lumii, au ucis cu ajutorul dronelor presupuşi adversari dar şi oameni nevinovaţi, în Afganistan şi Pakistan. Iar cine a crezut că urechile prietenilor americani nu se vor ciuli spre a asculta ce se petrece şi în dormitoarele prietenilor europeni, trebuie să fi fost foarte naiv, conchide cotidianul citat.