1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un deceniu de la înfiinţarea Băncii Centrale Europene

Rolf Wenkel/ Medana Weident30 mai 2008

Deşi nu este cel mai mare zgârie-nori din Frankfurt, este fără îndoială una din cele mai importante clădiri ale metropolei de pe Main. E vorba de Eurotower, sediul Băncii Centrale Europene.

https://p.dw.com/p/E9tX
Imagine: AP

Instituţia a fost înfiinţată în urmă cu 10 ani, pe 1 iunie 1998. De atunci încoace BCE a convins numeroşi sceptici transformând moneda euro într-o poveste de succes.

La originea BCE se află o profeţie a economistului şi expertului în probleme monetare, Jacques Rueff din anul 1950: „Europa se va unifica prin monedă sau nu se va unifica deloc.” Primele planuri şi reflecţii privind o uniunea monetară europeană datează deja de la începutul anilor ´60, dar primele acţiuni au fost provocate de presiunile externe. Fostul cancelar german Helmut Schmidt îşi aminteşte: „În urma războiului din Vietnam şi a eforturilor de finanţare a sa, administraţia Nixon nu numai că a anulat obligativitatea acoperirii în aur a dolarului ci, la cumpăna anilor 1972/ 73, a renunţat şi la parităţile fixe dintre diversele valute. Miniştri de finanţe ai vremii, din Germania şi Franţa, s-au opus ce-i drept renunţării la sistemul rigid de parităţi valutare, care funcţiona impecabil din anul 1945, dar bineînţeles că nu au reuşit să se impună în faţa ponderii economice a Statelor Unite.” Helmut Schmidt era la vremea respectivă chiar ministru de finanţe.

Aşadar, când în 1972 şase şi mai târziu nouă membri ai Comunităţii europene de atunci au decis să înfiinţeze o uniune a cursurilor de schimb a fost vorba de autoapărare. Toţi membri au convenit să nu mai tolereze decât fluctuaţii minimale ale parităţilor de schimb. Măsura era menită să stimuleze şi faciliteze schimburile de mărfuri, prestările de servicii şi circulaţia de capital între ţările comunităţii europene. Ţelul a putut fi atins prin obligativitatea de a interveni asumată de Băncile centrale ale statelor membre. Calculele se făceau într-o monedă virtuală, ECU.

Au trecut decenii de atunci, moneda unică a devenit reală - sub alt nume ce-i drept, iar la spaţiul euro au aderat între timp 15 state. Alte şase ţări mai mici şi-au legat monedele naţionale de cea european ă, fără a avea însă drept de vot în cadrul Băncii Centrale europene. Restul statelor aşteptă cu nerăbdare să îndeplinească criteriile de aderare la spaţiul euro. Fostul can celar laburist german, Helmut Schmidt, conchide: „Din punctul meu de vedere desăvârşirea unificării continentului european mai poate dura încă 50 de ani. Moneda euro însă se va afirma ca monedă universală în mai puţin de un deceniu”.