Un an de preşedinţie Trump | Global | DW | 30.12.2017
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Global

Un an de preşedinţie Trump

A trecut un an cu Donald Trump la Casa Albă. DW a cerut unor foști oficiali americani să analizeze această perioadă, dar şi felul în care ar putea arăta politica externă americană în 2018.

Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump

Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump

Care este bilanţul preşedinţiei lui Donald Trump, la un an de la preluarea mandatului?

Nu chiar atât de rău. Pentru un preşedinte american care şi-a manifestat aprecierea faţă de varii conducători autocraţi, trecuţi şi prezenţi, primul său an la Casa Albă poate fi descris drept un succes relativ.

"Aş spune că a fost un an rău, însă nu atât de neplăcut pe cât ne-am aşteptat", spune Joseph Nye, eminent politolog la Universitatea Harvard, autorul termenului "soft power". "În ianuarie, când Trump a fost învestit în funcţie, numeroşi oameni s-au temut în mod exagerat că situaţia din Statele Unite este similară cu ceea ce s-a întâmplat în Italia în 1922 sau unsprezece ani mai târziu în Germania. Evaluarea lor a fost complet eronată. Cadrul instituţional american s-a dovedit a fi mai puternic", subliniază Nye.

Joseph Nye

Joseph Nye

Cu toate că evitarea fascismului este o reuşită nu prea demnă pentru un preşedinte al Statelor Unite, o astfel de temere s-a făcut simţită în societatea americană şi a jucat un rol deloc minor în primele douăsprezece luni de mandat al lui Donald Trump.

Politica externă: Kori Schake, co-autoare a cărţii "Warriors and Citizens" alături de Secretarul Apărării, James Mattis şi fostă lucrătoare în structurile de securitate naţională în timpul administraţiei lui George W. Bush, acordă calificativul "C minus" politicii externe a noului lider american.

Motivul pentru care nu a eşuat rezidă în numirile pe care le-a făcut în funcţiile cheie, ocupate de persoane experimentate, care l-au convins în luarea unor decizii nu tocmai confrome cu reflexele lui Trump, necum afirmaţiilor făcute de acesta în campania electorală. Suplimentarea trupelor în Afganistan şi reafirmarea angajamentului NATO, conform articolului 5, sunt numai două exemple în acest sens, spune Schake, de la Universitatea Stanford.

"Hotărârea de a nu-i acordă un calificativ mai bun are la bază faptul că Donald Trump nu pare să priceapă chestiuni fundamentale despre natura relaţiilor internaţionale şi nici cum au reuşit Statele Unite să menţină cu succes ordinea internaţională, cu costuri scăzute atât pentru contribuabilul american, cât şi pentru aliaţii noştri", subliniază Schake.

James Jeffrey, fost consilier de securitate al preşedintelui George W. Bush, afirmă că Donald Trump reprezintă "personificarea supremă a revoluţiei populiste care a măturat în ultimul deceniu statele occidentale industrializate".

Ce-i de aşteptat în 2018

Elementul imprevizibil: Primul an al lui Donald Trump în calitate de președinte este un bun indicator pentru viitor, susține Jeffrey. Pe scurt, observatorii internaționali și cei interni ar face bine să se pregătească pentru neprevăzut, caracteristica de bază a primului mandat Trump.

"Este foarte dificil să preconizezi ce va face Trump, un om care nu a demonstrat că ar urmări vreo strategie pe termen lung", spune profesorul Nye, la rândul său fost asistent al Secretarului Apărării, precum şi preşedinte al National Intelligence Council pe vremea lui Bill Clinton.

Afaceri interne: Foarte probabil, Trump va continua să aţâţe spiritele populiste şi naţionaliste, spune Jeffrey, care argumentează că "aşa îi place lui Donald Trump să facă". Diminuarea taxelor şi un potenţial boom economic ar putea fi suficiente pentru asigurarea unui bilanţ bun la jumătate de mandat pentru preşedinte şi partidul său, este de părere analistul.

Afaceri externe: "America înainte de orice", strategia preşedintelui Donald Trump, va continua să reducă "soft power"-ul american şi să afecteze instituţiile internaţionale, potrivit profesorului Nye. Acest lucru se va petrece, în pofida faptului că preşedintele nu a purces la ruperea unor alianţe precum NATO, aşa cum sugerase în campania electorală.

În opinia lui Schake, strategia politicii externe americane nu va fi una coerentă, dată fiind înclinaţia lui Trump către incertitudine şi teatralism. Fosta angajată a lui George W. Bush nu crede că actualul preşedinte şi-a revizuit strategia de tip "America înainte de orice", şi, cel mai probabil, nici nu va face acest lucru. "Convingerile sale fundamentale despre comerţ, alianţe internaţionale şi imigraţie sunt neschimbate din anii '80 şi oricâte informaţii l-ar contrazice, determinarea lui de a crede în propriile concluzii rămâne de neclintit", afirmă Schake.

Riscul cel mare: Experţii afirmă la unison că riscul cel mai mare la adresa politicii externe a lui Trump îl reprezintă o eventuală confruntare militară cu Phenianul. Fostul consilier al lui George W. Bush, James Jeffrey consideră că acest risc este "dramatic", nu doar pentru că nord-coreenii invocă cu agresivitate, permanent, capacitatea militară de care dispun, ci şi pe fondul incapacităţii actualei administraţii americane de a creiona o strategie coerentă în legătură cu statul comunist, una care să transceadă mantra actuală, conform căreia SUA nu vor tolera o Coree de Nord posedând arsenal nuclear.

Profesorul Joseph Nye de la Universitatea Harvard, recent întors dintr-o vizită efectuată în China, citează surse proprii, conform cărora există o probabilitate din patru să se ajungă la o confruntare miliară cu Coreea de Nord în 2018. "Prin urmare vorbim despre o probabilitate foarte mare", avertizează Nye.

"Cred că în acest moment pe noi toţi ar trebui să ne îngrijoreze poziţia administraţiei Trump şi deciziile pe care le-ar putea lua în viitor", afirmă la rândul ei Kori Schake, întrebată care va fi cel mai mare risc în politica externă americană anul viitor. Pentru Washington, conducerea nord-coreeană este neînfricată, motiv pentru care administraţia americană pare să creadă că un război preventiv este o soluţie de preferat în locul coabitării cu o Coree de Nord înarmată cu bomba atomică.

Dacă acest lucru se confirmă, spune Schake, costurile confruntării vor fi enorme, deopotrivă umane şi politice. "Este o provocare internaţională la care tare mă tem că preşedintele ar putea răspunde aşa cum consideră, fără să poată fi înfrânat nici de Congres, nici de alte forţe instituţionale din America".

Michael Knigge / vd