UE şi campania electorală din România

Presa a semnalat că la Turnu-Măgurele primarul oraşului şi totodată candidatul PSD a afişat o poză mare în care apare el împreună cu Jonathan Scheele cu subînţelesul că acesta i-ar lauda activitatea de pînă acum de la primărie.

Campania electorală din acest an este plină, de fapt, de multe alte acţiuni ilicite. Despre un candidat din Bucureşti se spune că oferă cinci milioane de lei cui promite să-l voteze, poliţiştii caută pricină agenţilor electorali ai Opoziţiei şi Biroul electoral respinge multe sesizări care par îndreptăţite.

E o campanie plină de durităţi şi de fapte nepermise din punctul de vedere al legii sau măcar al bunei cuviinţe şi din care lipseşte numai dezbaterea. Nici televiziunile nu sînt mai bune, ele organizînd nişte dezbateri absurde în care candidatul UDMR dintr-o localitate transilvăneană se înfruntă cu candidatul liberal dintr-o comună din Giurgiu şi cu cel PSD dintr-un orăşel din Moldova. Sînt parcă amestecaţi dinadins ca să fie împiedicată orice discuţie şi orice comunicare. Campania electorală este un Turn al lui Babel în care fiecare vorbeşte singur într-un vacarm neinteligibil. Impresia foarte puternică este că din această campanie lipseşte complet arbitrul, întrucît televiziunile, din motive obscure, au abdicat de la rolul cu care societatea le-a investit. De fapt lipseşte autoritatea, instanţa capabilă să furnizeze norme şi să se facă, în mod firesc, ascultată.

De aceea, faptul că un candidat a invocat autoritatea Uniunii Europene, încercînd să o utilizeze în folosul său, este mai mult decît o întîmplare. Este un simptom. Jonathan Scheele, prin intermediul purtătorului său de cuvînt Angela Filote, a protestat împotriva gestului primarului de la Turnu Măgurele, întrucît nu doreşte ca lumea să creadă că este părtinitor şi că ar face servicii partidului de guvernămînt. Delegaţia UE este neutră, din punctul ei de vedere toti candidaţii şi toate partidele fiind la fel de îndreptăţite să-şi joace şansa în competiţia electorală. Au exista în ultimii ani în România multiple tentaţii de a-i atrage pe responsabilii europeni în jocul politic, de a-i provoca să se exprime în favoarea unui punct de vedere sau a altuia. PSD a făcut asta în mod sistematic, punînd cu grijă în scenă sosirile şi declaraţiile unui Günther Verheugen bunăoară. Dar şi liberalii şi democraţii s-au străduit să utilizeze autoritatea Delegaţiei UE în litigii cum a fost cel legat de creditele pentru modernizarea Bucureştiului. Maghiarii autonomişti din Mureş, Harghita şi Covasna au cerut explicit lui Scheele să le susţină proiectele, sperînd că acesta va da glas unei opinii larg răspîndite în UE şi care este favorabilă autonomiei în principiu. În general responsabilii europeni au evitat tentaţiile, conştienţi că dacă se lasă antrenaţi va avea de suferit chiar autoritatea Uniunii Europene.

S-a văzut că lucrul cel mai de preţ pe care îl poate oferi UE României este un model, graţie autorităţii fireşti de care se bucură în prezent în toate mediile politice şi sociale. României îi lipseşte, mai mult decît banii, un principiu de organizare, pe care numai Europa îl mai poate furniza. Dar în acest scop Uniunea Europeană, în toate formele sale de implicare în România, trebuie să evite cu tot dinadinsul să se amestece în luptele intestine, păstrîndu-şi poziţia unui arbitru imparţial.