UE şi banii noştri din impozite

Această mică minune nu se întâmplă în multe colţuri ale lumii: Funcţionari ai Uniunii Europene câştigă o anumită sumă fixă brut în fiecare lună, şi la sfârşit ajung să plece în mână cu mai mult decât salariul brut. Mecanismul e următorul:

O secretară are un salariu de debut de circa 2400 de Euro lunar. I se reţin 10 sau 12% pentru impozite şi contribuţii europene. Dacă nu este belgiancă, atunci mai primeşte un bonus de 16% pentru muncă în străinătate.

Dacă are şi familie, atunci mai primeşte încă ceva în plus. La sfârşit, net mai mult decât brut. Acest spor pentru munca în străinătate, pe care îl primesc inclusiv cei care se stabilesc la Bruxelles pentru a lucra în instituţiile europene a fost dintotdeauna un punct nevralgic. Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Max Strotmann, este pentru.

“Banii sunt mai mulţi, pentru că se merge în străinătate, iar costurile cresc”, argumentează Strotmann.

Nu e ca şi cum un funcţionar european câştigă regeşte. Un absolvent de facultate începe cu 3500 de Euro lunar, un şef de departament cu 6000-7000. Un director general se poate bucura de cel mult 17.000 de Euro pe lună. La cei cu salarii mari, baremul de impozitare poate ajunge şi la 45%. Dar multele sporuri şi bonusuri sunt acelea care fac munca la UE “suportabilă”. Un ministru german se poate plânge pe bună dreptate că un funcţionar european câştigă mai mult ca el: în sume nete, cu siguranţă e aşa. Max Strotmann.

Aici, salariile sunt mai mici decât în firmele private, care îşi trimit angajaţii în străinătate”, spune purtătorul de cuvânt al CE.

UE îşi doreşte vârfurile de peste tot din spaţiul comunitar. Aşa că este în concurenţă cu economia privată. Sunt însă parlamentarii europeni în topul câştigurilor? Deputatul european Jo Leinen.

“Efortul de a conduce acest continent trebuie răsplătit pe măsură. Eu nu cred că salariul este prea mare”.

În orice caz, salariile sunt foarte diferite, pentru că fiecare parlamentar primeşte exact acelaşi tratament precum colegii din parlamentele naţionale. Adică: 11.000 Euro pentru italieni, 7.000 pentru germani, şi 800 sau mai puţin pentru unguri, români sau bulgari. Plus diurnele şi decontările de transport. Şi tocmai acestea din urmă au fost subiect de controversă aprinsă. Unii parlamentari mai deştepţi şi-au rezervat zboruri low-cost dar au decontat zboruri de companii de linie, pentru că sistemul se bazează pe o sumă fixă rambursabilă. Şi iată încă o modalitate de a creşte venitul lunar. Dar din 2009 situaţia se schimbă.

“Pe viitor, veniturile parlamentarilor vor fi la fel. Şi ele se vor determina făcând media veniturilor pe plan european”, anunţă Jo Leinen. Aşa că europarlamentarii din noile state membre vor câştiga deodată mai mult decât premierul de acasă...