Tudorel Toader şi legea borfaşilor | România | DW | 14.01.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

Tudorel Toader şi legea borfaşilor

Incredibil. Şi strigător la cer. Tudorel Toader n-a demisionat din funcţie nici după abominabila crimă din Mediaş, comisă de un ins eliberat prematur pe baza unei schimbări legislative girate de ministrul de justiţie.

Jilava 2013, imagine din interiorul unei închisori româneşti

Jilava 2013, imagine din interiorul unei închisori româneşti

De ce a trebuit să moară un tânăr de 25 de ani, ucis la Mediaş de un recidivist? Din cauza cleptocraţiei reprezentate de Tudorel Toader.

Care a fost şi trebuie calificat drept un ministru al injustiţiei. Căci şi-a petrecut partea leului din mandat forţând schimbări în magistratură, în codul penal, în codurile de procedură penală, în legislaţie şi penitenciare de natură să pună beţe în roate justiţiei româneşti.

Şi să le uşureze viaţa răufăcătorilor. Astfel, sub Toader şi mai-marii lui, România s-a transformat într-un rai al penalilor politici, al borfaşilor şi criminalilor. Profitând de eliberarea sa prematură din închisoarea la care fusese condamnat pentru tentative de omor de-o extremă brutalitate, unul dintre ei, pe nume Marius Rusu, a ucis din nou, cu aceeaşi brutalitate ieşită din comun.

Cine e de vină pentru sângele pe care l-a vărsat la Mediaş?  Bătăuşul criminal fusese scos înainte de termen din închisoare, împreună cu peste zece mii de alţi infractori, din care numeroşi asasini şi violatori, în baza unei legi menite chipurile să degreveze penitenciarele.

În fapt, e vorba de o reglementare din seria celor care au transformat România, în anii regimului dragniot, în paradisul cleptocratic deplâns de atâtea ori de observatori şi comentatori: într-o grădină Eden pentru fărădelege, mari corupţi, abuzatori şi asasini.

Pentru această schimbare legislativă sângeroasă, răspunderea nu doar morală, ci şi politică, o poartă cineva. Nu e greu de identificat cine.

În cauză sunt mai-marii regimului Dragnea, între care ministrul justiţiei, care, ce neruşinare, se disculpă prin sofismul potrivit căruia proiectul legii 167 din 2017 privind recursul compensatoriu a fost iniţiat sub executivul precedent. De parcă n-ar conta cine a validat efectiv această lege strâmbă.

Şi de parcă executivul precedent n-ar fi fost susţinut de aceeaşi majoritate pesedistă. Tudorel Toader şi mai-marii regimului Dragnea sunt de vină, pentru că în mandatul lor şi sub presiunea ori autoritatea lor, parlamentul a adoptat legea cu pricina în pofida avertismentelor pe bună dreptate alarmate şi repetate ale experţilor, ale societăţii civile, ale presei care nu minte. 

Ar mai trebui să intre în pământ şi alţii pentru legea regimului compensatoriu. Una care şi-a arătat mai nou hidosul chip la Mediaş precum şi în cel puţin o mie de alte delicte mai puţin mediatizate, dată fiind absenţa unor imagini de un dramatism comparabil. Dar documentate prin retrimiterea după gratii a recidiviştilor care le-au comis.

Cine în afară de asasin mai e, deci, de vină (moral şi politic) pentru vărsările de sânge gen Mediaş? Nu doar ministrul justiţiei. Nu doar guvernul PSD-ALDE-UDMR, între altele şi pentru nealocarea fondurilor necesare construcţiei şi finanţării de închisori. Nu doar o opoziţie ineficientă şi incapabilă să se unească.

Mai există un mare vinovat moral. E vorba de televiziunile arondate, zise, fals, "de ştiri", când, în realitate, sunt de fake news şi propagandă pesedisto-neonaţional-comunistă, ca şi de linşaj mediatic al adversarilor regimului cleptocratic condus de Liviu Dragnea.

Prevalându-se de sentinţe europene, aceste orduri, zise televiziuni, au scos în faţă pseudoexperţi care le-au interpretat strâmb şi manipulator, ca justificare a schimbării regimului de detenţie şi a adoptării legii 167. În acest scop au tocat ani la rând, lacrimogen, la ordinul ex-securiştilor infractori de la şefia lor, cazuri melodramatice de prezumtivă "supraaglomerare" a închisorilor.

Or,  Antena 3, de pildă, şi-a făcut, în această campanie, un obicei şi un sistem din a trece cu vederea posibilitatea disocierii criminalilor condamnaţi pentru fapte de violenţă extrem de grave de cei reţinuţi pentru delicte banale, ori pentru fapte săvârşite neintenţionat, din imprudenţă sau neglijenţă.

Alături de marii vinovaţi politici şi morali mai există şi complici mai mici. Dar mulţi. 

Sunt cei care, în siajul gospodinelor aplaudând mineri asasini, puşi de Securitate să omoare în bătaie anticomunişti pe străzile bucureştene, distrug sistematic reperele morale ale românilor. Şi îi manipulează în interesul urmaşilor poliţiei politice comuniste. 

Sunt cei care colportează vesel zvonuri calomnioase şi defăimătoare la adresa unor personalităţi şi conştiinţe exemplare, ca Mihai Şora. Sunt crapuloşii vituperând pe Facebook mari filosofi, lucizi şi curajoşi, care, în ciuda vârstei lor venerabile şi a intemperiilor, optează cu regularitate pentru a-şi risca viaţa şi sănătatea ca să-şi manifeste prin proteste anticleptocratice funciara onestitate, precum Şora. Sunt cei care înjură artişti ca Dan Grigore şi Oana Pellea, în timp ce cocoloşesc regimul, îi alintă analfabeţii, îi disculpă stâlpii ticăloşi, minimalizând efectele criminale ale nefăcutelor lor.

Că, în tot acest context, marcat de victimizarea a sute de cetăţeni agresaţi de miile de infractori scoşi din puşcării în baza legii unor Tudorel Toader, Nicolae, Nicolicea şi Iordache, pe scurt, a cleptocraţiei, se găsesc politicieni nemulţumiţi, e bine.

E cât se poate de bine că fostul ministru al sănătăţii, Vlad Voiculescu, protestează masiv, atribuindu-i lui Tudorel Toader vina morală pentru asasinatul de la Mediaş.

E bine că USR propune abrogarea recursului compensatoriu în urma cazurilor de recidivă, "o lege criminală, dar constituțională" potrivit lui Stelian Ion. Salutară e şi reacţia deputatului PNL, Florin Roman, care a cerut la rândul lui abrogarea şi remanierea legii 167, astfel încât violatorii, tâlharii şi criminalii să nu mai beneficieze de ea.

Dar să cădem de acord că nu ajunge. Căci, hai să fim serioşi. Trebuie răsturnată cleptocraţia care-i sufocă în prezent pe români şi provoacă, iată, vărsări de sânge evitabile. 

Iar apoi, legislaţia românească şi, în fapt, şi cea europeană păcătuiesc prin insuficientă fermitate şi o toleranţă excesivă faţă de penali şi criminali. Cât timp nu se vor lua măsuri convingătoare de remediere a acestui neajuns oribil, să nu se mire nimeni dacă democraţia, pusă pe butuci în România, va continua să se erodeze galopant şi în Europa.