Trauma liderilor UDMR

Va părăsi UDMR coaliţia guvernamentală? Conducerea restrânsă a grupării a votat deja în favoarea retragerii de la guvernare, dar decizia urmează să fie validată de Consiliul Reprezentanţilor Unionali, care se va întruni la Târgu Mureş, în 13 decembrie.

Preşedintele formaţiunii, Kelemen Hunor, a făcut o declaraţie paradoxală: „Pentru a fi în măsură să reprezentăm în continuare interesele comunităţii maghiare, nu este neapărat important să utilizăm acel instrument pe care noi îl considerăm important.“

După care el a mai spus în acelaşi stil antinomic: „Un politician poate greşi în două situaţii majore: atunci când nu ascultă niciodată de mesajul comunităţii sau când continuă să adopte mereu decizii doar în funcţie de aşteptările comunităţii. Însă există şi situaţii în care trebuie luate decizii care să corespundă în cea mai mare măsură cu doleanţele electoratului”.

De fapt liderul UDMR inaugurează un soi de caragialism maghiar, căci a spune că ceea ce e important nu e neapărat important, e din aceeaşi familie cu dilema celebrului discurs al lui Farfuridi: “Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimic" şamd.

Ciudăţenia acestei declaraţii trădează o veritabilă traumă. Liderii UDMR nu se aşteptau nici la mobilizarea neobişnuit de mare a electoratului maghiar, şi nici ca voturile lor să meargă într-o proporţie atât de mare către Klaus Iohannis. De altfel, preşedintele Uniunii anunţase că îl va susţine pe Victor Ponta şi abia apoi, confruntat cu alte opinii destul de categorice, a acceptat varianta neutralităţii. Dar nu a scăpat nimănui că neutralitatea, care îmbia la demobilizare, nu era pe de-a-ntregul neutră şi că bătea către Victor Ponta. Nu am aflat cine a tipărit, între cele două tururi de scrutin, acele mesaje în limba maghiară în care se prezentau meritele primului-ministru, dar ele erau, de fapt, exact în spiritul susţinerii pe care conducerea Uniunii o manifestase iniţial.

Maghiarii au votat însă afectiv, dincolo de considerentele politice complicate care se fac la Bucureşti. Au votat simplu, în favoarea unui ardelean serios şi cumsecade, foarte apropiat de modul lor de viaţă, ignorând cu totul declaraţiile politice, inclusiv cele ale lui Klaus Iohannis, care nu promiteau nimic special în ceea ce-i priveşte. Or, dacă liderii UDMR nu au putut anticipa această conduită înseamnă că s-a creat o mare ruptură între ei şi proprii alegători. De altfel modul paradoxal în care vorbeşte preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor, pare să exprime şocul produs de o asemenea descoperire.

CRU va valida, cel mai probabil, decizia de retragere de la guvernare. În primă instanţă acest fapt nu va antrena trecerea în opoziţie. Kelemen Hunor a dat asigurări că Uniunea va susţine Guvernul din Parlament, dar acest fapt nu mai este deloc sigur. Am văzut însă cât de uşor au fost răsturnate în ultima vreme deciziile conducerii restrânse, aşa încât ne putem aştepta pe mai departe şi la alte schimbări de optică.