Tratament personalizat pentru afecţiunile oncologice

Congresul de Oncologie de la Berlin de desfăşoară sub semnul literei "P": terapiile oncologice trebuie să mizeze pe prevenire, să fie precise, participative - prin cooptarea pacientului în procesul de vindecare - şi personalizate. Dar ce înseamnă, în acest context, personalizat?

De cele mai multe ori, medicii apelează la metodele clasice de tratare a cancerului: îndepărtarea tumorii prin intervenţie chirurgicală, asociată cu chimioterapie sau radioterapie.

Dacă tratamentul nu este eficient, atunci se trece la strategia personalizată. Prin analiza moleculară a tumorii, medicii pot alege şi prescrie medicamentele adecvate. Deseori, terapia este mai puţin toxică pentru restul organismului.

Pentru a putea personaliza tratamentul oncologic, medicii trebuie să coreleze mecanismele moleculare de acţiune cu procesele de metabolism, pentru a identifica sursa celulelor canceroase, precum şi modalităţile de înmulţire şi răspândire a acestora. La fel de importante sunt şi mecanismele care blochează înmulţirea celulelor şi duc la distrugerea acestora.

Să înţelegem cancerul şi genetica

După descifrarea şi secvenţierea genomului uman medicina a înregistrat progrese mari. Proiectul a început în anul 1990 şi a fost complet finalizat de abia în anul 2003. Doar procesul de secvenţiere a genomului uman a durat şapte ani.

Astăzi, procedura durează doar câteva zile. Medicii reuşesc să identifice astfel predispoziţia respectivei persoane pentru anumite tipuri de cancer. Prin descoperirea unor defecte genetice, se poate vorbi despre un risc crescut de îmbolnăvire de cancer mamar sau ovarian.

După stabilirea predispoziţiei se poate apela la metode clare de prevenire. Dacă afecţiunea oncologică există deja, prin informaţiile moleculare se poate recurge la o terapie adaptată pacientului.

Pe urmele informaţiei genetice a cancerului

Experţii au identificat, în anii din urmă, schimbări în informaţia genetică a celulelor de cancer pulmonar - aşa numite mutaţii de tulpină. Se pare că acestea sunt direct responsabile de nivelul ridicat de pericol pe care îl reprezintă acest fel de tumoare. S-au obţinut între timp substanţe care contracarează aceste mutaţii genetice.

Dar, întrucât nu toate formele de cancer pulmonar au la bază acest tip de mutaţie genetică, cercetătorii trebuie să secvenţieze tumorile pentru a izola substanţa care inhibă înmulţirea celulelor defecte. După identificarea inhibitorului, se poate stopa mult mai uşor extinderea cancerului.

Substanţele inhibitoare nu blochează decât foarte puţine tipuri de tumori, circa un procent din totalul subtipurilor genetice. În urma noilor cercetări, inhibitorii ajung să blocheze circa o cincime din totalul tumorilor care stau la baza cancerului pulmonar.

Sprijinirea sistemului imunitar

Mult mai promiţătoare este terapia oncologică personalizată, mai cu seamă prin combaterea tumorilor mizând pe întărirea sistemului imunitar. Oncologii apelează acum la celule imunitare şi la aşa numiţii inhibitori "Checkpoint". Este vorba despre anticorpi sau proteine care generază un răspuns imunitar al corpului sau o reacţie atenuată. Aceste substanţe s-au dovedit eficiente în combaterea unui număr mare de tumori.

Continuă şi căutarea intensivă a biomarkerilor, caracteristici pentru diverse forme de cancer.

Chiar înainte de prescrierea unui medicament, medicii sunt în măsură să spună dacă acesta va fi eficient în combaterea unui tip malign de cancer. În acest scop, ei apelează la un test pe baza căruia se poate prognostica în ce condiţii se vor înmulţi celulele canceroase.

Reinventarea medicinii

Prin personalizarea moleculară se schimbă şi modul de înţelegere a medicinii: tratamentul fiecărui pacient devine astfel parte integrantă a procesului de fabricare a propriului medicament. Ceea ce nu poate funcţiona însă decât prin reducerea perioadelor de aprobare a medicamentelor. Date fiind prognozele reduse de supravieţuire a pacienţilor, asemenea excepţii sunt acceptabile. 

În medicina personalizată pe baza diagnosticării moleculare, foarte importantă este şi colaborarea centrelor de cercetare oncologică , precum clinicile universitare. Franţa poate deveni un exemplu, după ce a centralizat cercetarea moleculară în 28 de centre din întreaga ţară. Toate probele prelevate de la pacienţii cu anumite tipuri de afecţiuni oncologice sunt centralizate iar experţii stabilesc terapiile individuale.