Traseismul, o boală fără leac?

Guvernul, aşa cum ne amintim, a emis o ordonanţă prin care aleşii locali puteau, într-un termen dat să treacă la un alt partid fără să-şi piardă mandatul. Cu alte cuvinte deşi migraţia este sancţionată cu pierderea mandatului, în mod ocazional ea poate fi practicată fără urmări. Între timp mulţi primari au şi profitat de această ocazie, iar ordonanţa a fost aprobată prin lege în Parlament.

Ne amintim iarăşi că opoziţia liberală nu reuşise să provoace trimiterea ordonanţei la Curtea Constituţională, în ciuda faptului că recursese la un artificiu interesant. Atacase ordonanţa în contencios administrativ şi ridicase în cursul procesului o obiecţie de neconstituţionalitate. Era mai mult decât o găselniţă ingenioasă, era chiar o cale prin care monopolul deţinut de Avocatul Poporului privind contestarea ordonanţelor ar fi putut fi desfiinţat. Curtea Constituţională a respins însă procedeul.

Dar odată ce ordonanţa a fost aprobată prin lege, opoziţia are, în sfârşit, posibilitatea să o conteste la Curtea Constituţională. Sub aspectul efectelor pe care ea le-a produs, e prea târziu, dar nu e târziu pentru o discuţie de principiu. Într-adevăr, ar trebui să se lămurească dacă e posibil ca o lege să fie suspendată pentru o aumită perioadă de timp şi care este, până la urmă, regimul migraţiei politice.

Dacă lucrurile nu vor fi clarificate, nu este deloc exclus ca migraţia să fie reluată înaintea fiecărui rând de alegeri şi să devină un instrument generalizat de reglare a raporturilor dintre partide, independent de procesul electoral. La limită, alegerile locale ar deveni inutile, mandatele fiind re-repartizate prin negociere ulterioară.

Nici sancţionarea migraţiei prin pierderea mandatului nu fusese lipsită de controverse. Dar reluarea migraţiei prin ordonanţă ameninţă direct stabilitatea sistemului politic şi conduce la invalidarea democraţiei de tip electoral.

Ordonanţa poate fi atacată şi sub aspect formal, aşa cum au explicat liberalii, dar ceea ce contează cu adevărat este discuţia pe fond. Ar fi de dorit ca forul Constituţional să abordeze subiectul frontal şi să ofere interpretări din care să reiasă că rezultatele alegerilor nu pot fi deturnate printr-un procedeu sau altul.

Nu putem să nu observăm că aceste probleme nu se întâlnesc peste tot şi că o situaţie similară nu ar putea fi întâlnită în Europa occidentală. Aici, în schimb, lipsa unor constrângeri mai ferme din punct de vedere moral şi o labilitate pronunţată a convingerilor pun probleme legale şi constituţionale fără precedent. Din păcate, carenţa moralei provoacă uneori un exces de reglementare.