Transplantul hepatic, o metodă de tratament greu accesibilă în România | Global | DW | 28.07.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Transplantul hepatic, o metodă de tratament greu accesibilă în România

România se află în top, în Europa, în ceea ce priveşte numărul de pacienţi infectaţi cu virusurile hepatitice B şi C. La nivel global, cele mai multe cazuri se regăsesc în Asia Centrală şi Europa de Est.

Marc Sora gastroenterolog Romania

Dr. Marc Sora, medic specialist gastroenterolog la Sibiu

Hepatita, mai ales formele de hepatită B şi C, continuă să reprezinte, în multe colţuri ale lumii, un risc considerabil pentru sănătate. Consecințele acestor tipuri de hepatită virală pot genera ciroza sau cancerul hepatic, provocând, în final, moartea.

În fiecare an, pe 28 iulie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) încearcă să sensibilizeze omenirea asupra acestui risc major, pentru a evita infectarea, pentru o mai bună diagnosticare a bolii şi aplicarea unui tratament eficient. Potrivit aceleaşi organizaţii mondiale, doar în Europa aproximativ 13,3 milioane de oameni suferă de o formă cronică de hepatită B şi alte 15 milioane de o formă cronică de hepatită C. În 2016, OMS a iniţiat strategia globală de eliminare, până în anul 2030, a hepatitei virale. Sloganul campaniei OMS din acest an: "Să eliminăm hepatita!"

DW a stat de vorbă cu Dr. Marc Sora, medic specialist gastroenterolog la Sibiu, despre diferitele tipuri de hepatită, despre terapiile indicate şi despre situaţia din România privind infecţiile cu virusurile hepatitice.

Domnule Dr. Marc Sora, nu ne este tuturor foarte limpede care este exact diferenţa dintre diferitele tipuri de hepatită - Hepatita A, B, C, D şi E -, care sunt cele mai periculoase forme, ce consecinţe pot avea ele pentru sănătatea noastră şi cum putem evita infectarea cu una din aceste forme de hepatită virală?

Hepatita A este probabil cea mai cunoscută formă de hepatită, fiind cunoscută drept "boala mâinilor murdare", transmisă prin mecanism fecal-oral de la un om la altul în lipsa condiţiilor de igienă. Cei mai mulţi suferă de hepatita acută A în adolescenţă şi aceasta nu se cronicizează.

Hepatitele B şi C se transmit prin transfuzii şi preparate de sânge, pe cale percutană, prin injecţii, tatuare, manopere invazive, inclusiv cele stomatologice, prin contact sexual neprotejat şi la naştere, atunci când mama este infectată. Hepatitele B şi C trec cel mai adesea neobservate în faza acută şi prezintă un risc semnificativ de cronicizare. Important este faptul că pentru hepatita B există vaccin, motiv pentru care acesta este prezent în toate schemele de vaccinare înca din primele zile de viaţă.

Virusul hepatitic D este un virus oportunist, care nu poate exista în afara infecţiei cu virusul B, fiind transmis prin aceleaşi mecanisme.

Virusul hepatitic E este asemănător cu virusul hepatitic A şi se transmite tot prin mecanism fecal-oral, dar are risc de cronicizare şi apare mai frecvent la persoane care călătoresc în diferite zone endemice.

În România, numărul real de bolnavi este mult mai mare

Cum se explică faptul că în România există atât de multe cazuri de hepatită? Este aceasta consecinţa condiţiilor neigienice din multe clinici şi spitale, mai ales din deceniile trecute ale perioadei comuniste?

România se află în top la nivel european în ceea ce priveşte numărul de pacienţi infectaţi cu virusurile hepatitice B şi C şi, din pacate, numărul real de bolnavi este mult mai mare. Aceasta deoarece o mare parte din populaţia afectată nu este diagnosticată, fiind vorba de afecţiuni care produc simptome minime, trecând de multe ori chiar şi câţiva ani între momentul infectării şi momentul diagnosticului. Condiţiile neigienice din trecut au lăsat urme deoarece acum, persoanele în cauză, ajung la vârsta de adulţi şi se diagnostichează mulţi pacienţi, care în copilărie au primit spre exemplu un vaccin cu aceeaşi seringă, fiind astfel infectaţi. În prezent condiţiile sunt mult mai bune şi cei care se infectează mai nou sunt cei care utilizează droguri intravenoase.

Numeroase persoane infectate cu virsul hepatitei C nici nu ştiu asta, ceea ce sporeşte evident riscul unor consecinţe grave precum ciroza şi cancerul hepatic. Ce ar trebui să facem, ca să aflăm din timp dacă suferim de această boală?

Prezenţa infecţiei se poate identifica în cadrul analizelor de sânge şi nu este costisitoare. In general, la pacienţii care prezintă modificări ale probelor hepatice, următorul pas este căutarea acestor markeri virali. În prezent, inclusiv la donatorii de sânge, se fac aceste analize în mod gratuit.

Odată hepatita diagnosticată, se pune întrebarea ce facem? Există la ora actuală tratamente terapeutice eficiente? Ce măsuri de combatere a hepatitei se iau în România?

Hepatitele acute B şi C trec de cele mai multe ori neobservate, iar atunci când apar, la fel ca şi în cazul hepatitei A, obiectivul este susţinerea organismului pentru a avea condiţii optime de eliminare a virusului. Problema principală o constituie infecţiile cronice cu virusul hepatitic B şi C.

Pentru hepatita cronică virală B, în momentul de faţă nu exista un tratament care să vindece complet boala şi asta rămâne o provocare la nivel mondial. Posibilităţile terapeutice permit controlarea replicării virusului dar nu şi eliminarea virusului de la nivelul celulelor hepatice, astfel încat durata tratamentului este una crescută.

In ceea ce priveşte tratamentul hepatitei cronice virale C, există o adevărată revoluţie în ultimii ani prin introducerea tratamentului antiviral direct fără Interferon, prin care se obţin rate de eradicare a virusului de aproape 100% după 8-12 săptămâni, cu răspuns susţinut. Acest tratament este disponibil şi în România şi s-a reuşit lărgirea criteriilor de includere a pacienţilor, astfel încât să poată fi trataţi şi cei cu forme mai puţin avansate de boală. Aceasta ar putea conduce, pe termen lung, la eliminarea bolii, atât timp cât sunt diagnosticaţi corect toţi cei afectaţi.

Dacă un pacient ajunge, din nefericire, ca în urma infectării, să sufere de ciroză sau chiar de cancer hepatic, ce posibilităţi de tratament are? De ce trebuie să ţină cont?

În ciroza hepatică esenţial este menţinerea acesteia într-un stadiu compensat, leziunile hepatice nefiind reversibile. Pentru pacienţii cu forme avansate şi care îndeplinesc criterii specifice, există posibilitatea transplantului hepatic, dar este o metodă de tratament greu accesibilă în România. Există diferite tipuri de tratament pentru diferite stadii ale cancerului hepatic. În stadii incipiente se poate efectua tratament chirurgical sau se pot efectua ablaţii ale nodulilor tumorali pe cale transabdominală. Când boala este mai avansată există posibilitatea de tratament chimioterapic prin injectare pe cale arterială direct la nivelul ficatului sau prin tablete. Cel mai important este să identificăm şi să tratăm hepatitele cronice din timp, astfel încât să nu ajungă să progreseze spre ciroza hepatică şi cancer hepatic.

Vă mai recomandăm