Tot răul spre bine?

Dar nu aduce anul ce aduce ceasul. Şi aşa se face că DEUTSCHE BANK se alege în al doilea trimestru al anului în curs cu un profit net de 1,1 miliarde Euro. Ceea ce înseamnă că în primele şase luni cîştigul a fost de 2,3 miliarde de Euro, aproape de cinci ori mai mult decît în aceeaşi perioadă a anului 2008.

La auzul acestor fabuloase cîştiguri ale venerabilei instituţii, mulţi se vor întreba: Dar unde este criza şi care criză? Au şi mai multe motive să fie nedumeriţi aflînd că banca americană Citigroup, grav afectată pînă nu demult de criză, se află acum în posesia unui cîştig de 6,7 miliarde de dolari, că pînă şi Bank of America s-a ales cu un plus de 2,4 miliarde!

Toate bune şi frumoase - vor exclama optimiştii - criza este depăşită! Politicienii se vor declara satisfăcuţi, interpretînd ieşirea din marasm a unor bănci drept efect imediat al pachetelor de ajutor în valoare de sute de miliarde.

Printr-o amară ironie a întîmplării, recentele profituri au fost generate tocmai de activitatea care a adus unele mari institute financiare la sapă de lemn: de investmentbanking. Recomandarea de a combate criza prin sporirea consumului pare la prima vedere a nu fi fost cea mai rea. Dar, una peste alta, la orizont vor apărea noi bule financiare. Şi cine va plăti datoriile astronomice? Cine va finanţa noile pachete de ajutoare la următoarea criză, despre care pesimiştii sau poate realiştii afirmă că se va produce şi că va fi şi mai cumplită decît cea prin care am trecut sau la al cărei capăt ne-am afla?

Ea riscă să se producă deoarece nimic nu s-a schimbat, aşa cum au revendicat pe bună dreptate nu puţini experţi şi foarte mulţi oameni de bun simţ. Ea se va produce fiindcă lăcomia, setea de căpătuire, par a fi genetic înscrise în firea oamenilor şi cum prea bine se ştie, pofta vine mîncînd - chiar şi pe datorie.

Dar despre datoriile care apasă pe umerii societăţii, ai generaţiilor prezente şi viitoare, politicienilor nu le place să vorbească, iar contribuabilii nu vor neapărat să audă că le au, neavînd în schimb nici un profit de pe urma proaspătului cîştig net de miliarde al cîtorva mari şi respectabile bănci.

Este greu de crezut că Josef Ackermann, şeful DEUTSCHE BANK, reales proaspăt la conducerea acesteia pe durata următorilor trei ani, ar putea ţine cont de avertismentele recente ale între timp regretatului sociolog şi filozof Ralf Dahrendorf. Dacă prosperitatea, stabilitatea şi progresul unei societăţi au fost asigurate multă vreme prin virtuţi morale, prin hărnicie, muncă ,sporirea productivităţii, dar şi prin respectarea elementarului principiu reductibil la zicala „ nu te întinde mai mult decît îţi este plapuma”, consumul nesăbuit şi sporirea la infinit a datoriilor publice vor duce la catastrofă.

Dacă – şi aici Dahrendorf pune degetul pe rană - oamenii vor înceta să mai aştepte salvarea de sus, dacă fiecare îşi va schimba comportamentul şi obiceiurile pecuniare şi mercantile şi politica economică va înceta să mai calce pe cărări bătute. Dar pînă atunci, jocul vabanque continuă.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz