Tony Blair la ora bilanţului

Zece ani, Premierul Blair a condus destinele guvernului londonez. La început doar tânăr modern şi inventator al unui nou concept laburist, Blair a devenit cu timpul unul din cei mai apreciaţi politicieni. El a scos partidul din umbra Opoziţiei şi l-a înnoit. Steaua sa a început să piardă din strălucire paralel cu războiul din Irak. Simpatia de care se bucura Blair a început să scadă şi o dată cu ea şi susţinerea laburiştilor în rândul electoratului. Renunţarea la funcţie, la mijlocul celui de-al treilea mandat şi transferarea puterii în mâinile ministrului de finanţe, Gordon Brown, era de mult stabilită. Deşi se desparte de Cabinetul britanic, Blair nu dispare de pe scena politică. El ar putea deveni trimis special pentru Orientul Apropiat.

A fost cu adevărat numai 10 ani Premier?

Retragerea sa marchează finalul unei ere. Tony Blair ne-a făcut să uităm aproape de faptul că Marea Britanie a fost două decenii o fortăreaţă a conservatorilor. Doamna de fier, palidul John Major au devenit repede istorie, după ce tânărul şi dinamicul conducător al noilor laburişti, a câştigat cursa din 1997, propunând o a treia cale, între tradiţionaliştii conservatori şi ideile de stânga.

Cu o nouă imagine, el a scos Partidul Laburist, al muncitorilor şi sindicatelor din colţul Stângii, transforându-l în punct de atracţie şi pentru clasa de mijloc. Aşa a ajuns Blair cel mai tânăr Premier britanic din 1812 şi până acum. Copii în Downing Street 10, staruri pop pe post de aliaţi politici, era aşa numitei „Cool Britannia” putea să înceapă.

Zece ani cu Premierul Tony Blair au însemnat modernizarea Marii Britanii. Economia este în plin avânt. Rata şomajului a scăzut. Conflictul cu Irlanda de Nord, vechi de decenii, a fost soluţionat. Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor au acum o proprie Adunare Parlamentară. În sistemul medical, vitregit de Margret Thacher şi în şcoli s-au investit miliarde.

Nu totul este roz în ţara noilor laburişti

Mai există încă lungi liste de aşteptare la cabinetele medicale. Nu toate privatizările au fost reuşite. Şi totuşi, sau poate tocmai din cauza reformelor economice ale lui Blair, diferenţele dintre săraci şi bogaţi nu s-au micşorat în Marea Britanie.

Dar motivul pentru care Blair şi partidul său au fost sancţionaţi la cele mai recente alegeri din Scoţia şi Tara Galilor este cu totul altul. Guvernul lui Blair s-a bazat pe o verificată maşinărie de PR, pe arta aşa numiţilor „spin doctors”, care reuşesc să prezinte şi înfrângerile drept victorii. Neîncrederea în rândurile popolaţiei a început să crească, până la momentul penibil al nedescoperirii mult trâmbiţatelor arme de distrugere în masă din Irak. Pentru sprijinul necondiţionat acordat unui preşedinte din ce în ce mai izolat, lui George W. Bush, Tony Blair a fost pedepsit şi numit „pudel” sau „câine de companie”. Din această poziţie, Tony Blair nu a mai reuşit să urce niciodată.

Nepotism şi corupţie în Cabinetul Blair

Mai mult chiar, Blair a fost acuzat de nepotism: fostul Consilier al lui Blair şi „spin doctor”, Peter Mandelson, a fost numit Comisar la Bruxelles.

Nici corupţia nu a lipsit de pe lista neagră a Cabinetului Blair: ordine de merit şi locuri în parlament cumpărate pe baza unor donaţii destinate Partidului Laburist.

Imaginea curată a celui ce cândva fusese favoritul britanicilor este de mult timp murdară.

Cel mai recent summit european, la care Blair şi-a făcut ultima apariţie ca Premier, a arătat că el nu-şi poate îndeplini promisiunile. În timp ce Blair însuşi se prezintă ca un european convins, britanicii sunt tot mai sceptici. Doar 40 la sută din populaţia insulei mai sprijină statutul de membru al Uniunii Europene. În ultimele zile, Blair s-a transformat într-o umbră a mai puternicului său urmaş, care în spatele culiselor sau în faţa lor a început să tragă sforile.

Un prea lung rămas bun

Acum Blair părăşeşte scena politică – cel puţin în rolul de Premier al Marii Britanii – după un lung, chiar prea lung rămas bun. Este timpul să cedeze locul. Iar electoratul pare să fie deja mulţumit de retragerea sa. Pentru prima oară în ultimele luni, Laburiştii conduc din nou în sondajele de opinie. Şi mai puţin carismatiucl său urmaş, Gordon Brown, se situează pe prima poziţie în topul preferinţelor electorale, surclasându-l pe rivalul său conservator, tânărul dinamic David Cameron, care seamănă prea bine cu tânărul Blair. Era Blair a apus. „Cool Britannia” va suferi o schimbare. La început doar o schimbare de lider. Nu se ştie dacă partidul lui Blair va rămâne la putere şi după alegerile viitoare.

Rolul lui Blair în istorie este însă asigurat. Dacă loviturile de imagine aduse de războiul din Irak vor fi temperate de succesele sale interne? Răspunsul în viitor.