După pandemie, va veni momentul unui glasnost chinez

Vladimir Tismăneanu, vedem cum în Statele Unite s-a produs o schimbare de agendă, socială și politică deopotrivă. Pandemia a trecut în plan secundar, prim-planul este ținut de o criză socială majoră. Cum s-a întâmplat asta?

Cele doua fenomene nu pot fi separate. Este evident vorba de o intensificare a sensibilităților, a emoțiilor, a dorinței de schimbare. Comportamentul lui Trump a șocat prin incompetență, diletantism, cinism și lipsă de responsabilitate. Dar protestele au plecat de la efectul seismic al acelei înregistrări video.

Sunt de acord cu numeroșii comentatori care au spus că a fost echivalentul privirii vreme de peste opt minute a unui linșaj în vremurile noastre. Foarte mulți oameni s-au identificat cu omul ucis.

Eu unul mi-am amintit de o faimoasă imagine despre totalitarism propusă cândva de George Orwell: „Un bocanc pe gura cuiva. Pentru totdeauna”. Protestele au oferit șansa exprimării publice a refuzului rasismului, o plagă care continuă să submineze țesutul social al acestei țări.

A fost uciderea lui George Floyd un trigger mai degrabă? Are potențial de lebădă neagră? Întrebarea este care sunt straturile suprapuse ale acestei crize.

Au existat samavolnicii similare și înainte. Înainte de George Floyd au fost și alte cazuri odioase de brutalitate polițienească soldată cu uciderea victimei. (Breonna Taylor, Ahmaud Arbery). Poliția nu este menită, într-o democrație, să înspăimânte și să se sustragă legii.

Protecția vieții umane este condiția esențială a credibilității și vitalității unei ordini democratice. Nu neg, desigur, fenomenele de anomie socială, legate la rândul lor, nu o singură dată, de marile injustiții istorice din trecutul Statelor Unite. Ba chiar și din prezent.

Walter Benjamin exagera doar parțial când scria că nu există niciun document al civilizației care să nu fie simultan și unul al barbariei. Eu văd protestele ca pe o mișcare globală de refuz al rasismului ca practică barbară.

Cum iese Donald Tump din asta? Întărit și relegitimat sau, din contra, cu autoritatea pusă la îndoială?

Șifonat, crispat, dar, în egala măsură, impenitent. Personajul se crede salvatorul Americii. Este un populist etnocentric cu o ideologie versatilă, vagă, incoerentă. L-aș compara cu Juan Domingo Peron. Dar are o bază electorală care, la acest ceas, pare încă, în ansamblu, neclintită.

Sigur, pot avea loc dezertări și despărțiri, vom vedea. Tensiunile în relațiile cu conducerea forțelor militare ridică multe semne de întrebare.

Vladimir Tismăneanu, aș vrea să ne mutăm atenția asupra consecințelor politice și geopolitice ale crizei provocate de pandemie. Ce tip de lider câștigă această criză: cel democratic, de tipul Macron, Trudeau, Merkel, modelul liberal, până la urmă, sau cel autoritar, de tipul Viktor Orban, Putin?

Greu de spus, pandemia nu s-a încheiat. „Avantajele” dictaturilor (hard ori soft) sunt vizibile, uneori, pe termen scurt. Dar și dezastrul generat de secretomania totalitară din China.

Viktor Orban abia aștepta momentul unei justificări a lărgirii marginii sale de control social și politic.

Important este că principalele instituții democratice n-au capotat. Franța și Germania n-au dat faliment. Nici Spania ori Italia. Prefer să vad, dincolo de momentul actual, cu frustrările sale, jumătatea plină a sticlei. Idealism? Poate. Dar, în spiritul lui Zbigniew Brzezinski, cultiv un idealism realist.

Pandemia a impus decretarea stării de urgență în majoritatea statelor occidentale și guvernarea cu limitarea anumitor drepturi și libertăți individuale. Vedeți aici o slăbiciune care poate fi speculată de lideri politici cu tendințe autoritare?

Încerc să compar pandemia COVID cu aceea a gripei spaniole. Astăzi, 12 iunie, e ziua de naștere a unuia dintre pictorii mei favoriți, Egon Schiele. A murit de gripă spaniolă la Viena la 28 de ani, în toamna anului 1918.

Prin comparație cu acea catastrofă, exacerbată de războiul mondial, aș zice că lucrurile au fost, până acum, ținute sub un relativ control.

Mama mea a fost medic pediatru, a predat la IMF igiena școlară. Fac parte dintre cei care susțin carantina, purtarea măștilor etc,  ca metode de rezistență.

Dacă liderii autoritari, gen Viktor Orban, Bolsonaro, Donald Trump,  profită de starea de urgență, acest lucru vorbește despre agenda lor antidemocratică.

În sine, starea de urgență nu este nici de dreapta, nici de stânga. Este necesară, însă nu pe termen indefinit.

Citiți interviul integral AICI.