Tibetul şi Olimpiada

Cotidianul regional din Düsseldorf, Rheinische Post, lansează un apel clar de boicotare a Olimpiadei: "China nu este o dictatură a comunismului folcloric, ci un regim brutal care-i asupreşte pe cei care gândesc liber, îi arestează şi îi ucide. Mâinile liderilor chinezi sunt pătate de sânge (...) Pentru conducerea ţării, Jocurile Olimpice din vara aceasta sunt un element de prestigiu, cu ajutorul căruia China vrea să se înfăţişeze în faţa întregii lumi drept un imperiu modernist, la un pas de a ajunge cea de a doua putere mondială după SUA. Boicotarea jocurilor olimpice ar putea distruge instantaneu acest vis frumos. Dacă presiunea comunităţii internaţionale nu poate impune întreruperea imediată a valului de violenţă în Tibet, tinerii lumii nu au voie să pornească spre Beijing. Ar fi o sfidare ca ei să calce peste cadavrele tibetanilor invocând în acelaşi timp spiritul vesel şi fair-play al competiţiei".
Frankfurter Rudschau aminteşte în acest context de uciderea studenţilor din piaţa Tien An Men în 1989, şi apelează, de asemenea, ca statele internaţionale să nu ierte pentru a doua oară guvernul chinez pentru masacrele comise.

Mai precaut, cotidianul economic Handelsblatt din Düsseldorf se teme că : "Ameninţarea cu boicotarea jocurilor olimpice ar putea produce în rândul maselor un efect al solidarităţii, iar Beijing-ul şi-ar putea expune cu uşurinţă teza 'marelui complot tibetan'".

De cealaltă parte, cotidianul liberal de stânga din München, Süddeutsche Zeitung, susţine că nimeni nu vrea cu adevărat boicotarea Jocurilor Olimpice, aşa cum a fost ea solicitată de către actorul american Richard Gere. "Acest lucru ar fi nedrept, nu doar faţă de sportivii care s-au pregătit din greu pentru competiţia de la Beijing, însufleţiţi de visul la o medalie olimpică, ci şi faţă de Jocurile Olimpice în sine care şi-ar pierde orice valoare simbolică, orice şansă de a contribui în vreun fel la pacea în lume".

Privind situaţia din aceeaşi perspectivă, cotidianul regional Westdeutsche Zeitung din Düsseldorf le acordă Jocurilor Olimpice tocmai acest potenţial, de a le oferi minorităţilor asuprite de autorităţile chineze în sfârşit posibilitatea de se afla în centrul atenţiei opiniei internaţionale şi de a putea atrage astfel atenţia asupra situaţiei lor. La Geneva, cotidianul de limbă germană Neue Zürcher Zeitung afirmă, de asemenea, că mult mai importantă decât boicotarea Jocurilor Olimpice ar fi adoptarea de către statele internaţionale, în sfârşit, a unei atitudini ferme şi consecvente împotriva executivului de la Beijing. Deoarece, scrie ziarul, "cine nu are integritatea de a-şi apăra propriile valori şi convingeri, nu se va bucura nicicând de respect din partea Chinei". Cotidianul La Repubblica din Roma, priveşte situaţia cu şi mai mult scepticism, deoarece, afirmă ziarul, Beijingul se bazează puternic pe gândirea real-politică a liderilor occidentali. "Valurile de indignare internaţională faţă de suferinţele poporului tibetan, precum şi demonstraţiile de protest care se desfăşoară în faţa tuturor ambasadelor chineze din lume, nu impresionează nicidecum autorităţile de la Beijing. Riscul pe care-l ia în considerare regimul chinez la înăbuşirea atroce a revoltei tibetane, e un risc calculat. Deoarece preşedintele Hu Jintao şi acoliţii săi sunt convinşi că nu vor plăti decât un preţ modest pentru recentele zile de groază. (...) Şi probabil că au dreptate. China este un colos pe care celelalte naţiuni îl ating cu mânuşi de catifea. Iar guvernele occidentale vor ceda logicii realismului politic, în faţa solidarităţii umanitare".
În cele din urmă, cotidianul liberal din Viena, Der Standard, critică aspru atitudinea Comitetului Olimpic Internaţional (IOC), al cărui vicepreşedinte, Thomas Bach, afirmase că acesta n-ar deţine un mandat politic. "Comitetului Olimpic Internaţional face politică, trăieşte de pe urma politicii, nu este nimic altceva decât pură politică !", scrie ziarul, amintind că simpla desemnare a Beijingului pentru desfăşurarea actualei ediţii a Jocurilor Olimpice, în ciuda încălcării constante a drepturilor omului de către autorităţile chineze, este o demonstraţie limpede a puterii economice şi politice a Comitetului Olimpic Internaţional. În încheiere, un alt subiect care se află în centrul atenţiei editorialiştilor germani este vizita cancelarului Angela Merkel în Israel. Ziarul liberal de stânga Frankfurter Allgemeine relatează că Angela Merkel se numără în Israel printre cei mai îndrăgiţi politicieni europeni. Israelienii doresc din nou să înveţe germana, cumpără cu predilecţie mărfuri germane, investesc în imobile din metropolele germane şi conduc maşini "made in Germany".
Cotidianul berlinez conservator Die Welt comentează la rândul său în termeni elogioşi atitudinea doamnei Merkel faţă de poporul israelian. "Este unul din rarele momente", scrie ziarul, "când politica a luat-o înaintea societăţii. Şi tocmai cu ocazia celei de a 60-a aniversări a statului Israel ar fi de dorit ca germanii să-şi urmeze politicienii şi să manifeste un viu interes pentru această ţară".