Terorismul loveşte Algeria

Într-un mesaj dat publicităţii în primăvara acestui an, Ayman al Zawahiri, eminenţa cenuşie a lui Osama Bin Laden, saluta înfiinţarea „filialei” maghrebine a organizaţiei Al Qaida. Noua grupare teroristă „nu a întîrziat” de altfel să acţioneze. Atentatele comise în Tunisia, Maroc şi Algeria nu sunt tele-comandate de Al Qaida din fieful ei afgano-pakistanez, ci sunt rezultatul iniţiativei activiştilor locali.

Islamiştii algerieni, aşa numiţii „salafişti”, împreună cu tovarăşii lor din Egipt, au aparţinut odinioară nucleului dur al mudjaheddinilor, plecaţi în Afganistan să lupte împotriva ocupaţiei sovietice. După retragerea Armatei Roşii, s-au întors „acasă” şi au încercat să catapulteze islamiştii la putere. În 1992, forţele militare algeriene decid anularea alegerilor la care grupările islamiste au ieşit învingătoare, unii dintre lideri au fost capturaţi, alţii au luat calea exilului, mulţi au continuat să acţioneze din clandestinitate. Algeria cade pradă unui adevărat război civil, soldat în doar zece ani cu moartea a peste 150.000 de persoane.

Una din cele mai feroce grupări - GSPC (Grupul Salafist pentru Rugăciune şi Luptă) - deşi numără doar cîteva sute de activişti, se împotriveşte îndîrjit şi violent procesului naţional de reconciliere iniţiat cu măsură şi prudenţă de Abdel Aziz Bouteflika, ales în 1999 preşedinte al Algeriei. GSPC, care a respins şi toate ofertele de amnistie, a devenit coloana vertebrală a noii Al Qaide maghrebine.

De la comunicarea oficială a înfiinţării acestei filiale numărul atentatelor a sporit flagrant, deşi autorităţile algeriene au declarat în ultimii ani cu regularitate că au reuşit să strivească ultimele grupuri de terorişti. Această recrudescenţă a violenţelor se fixează asupra unor obiective precise: instituţii de stat sau chiar înalţi responsabili politici. Preşedintele Bouteflika şi şeful guvernului, Abdelaziz Belkhadem, au scăpat ca prin minune cu viaţă în urma unor atentate. Vizaţi sunt şi cetăţenii străini şi instituţiile internaţionale. Explozia a două automobile capcană pe înălţimile capitalei în faţa sediului Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi şi a Programului ONU de dezvoltare, în apropierea Curţii Supreme şi a Consiliului Constituţional, curmă pe 11 decembrie curent viaţa a cel puţin 60 de persoane.

Logica malefică a acestor acte criminale este cît se poate de străvezie, la fel ca şi fatidica cifră 11, recurentă în lista vărsărilor de sînge provocate de islamişti. Deloc întîmplător, al Zawahiri a cerut alungarea din Algeria a francezilor şi americanilor. Izolarea internaţională a ţării, urmată de o drastică deteriorare a nivelului de trai al populaţiei, ar împinge tinerii radicalizaţi de sărăcie şi lipsiţi de perspectivă direct în braţele teroriştilor islamişti.