Terorismul cu bombe şi ”ievaluarea” lui Trump | Global | DW | 26.10.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Terorismul cu bombe şi ”ievaluarea” lui Trump

Ce hram poartă seria de atentate cu bombe adresate unor lideri progresişti, adversari virulenţi ai lui Trump, care zguduie SUA înaintea decisivelor alegeri pentru Congres? Cine e de vină? Şi cum se comportă presa?

Cel puţin câteva bombe adresate personalităţilor democrate, de stânga, alcătuind bună parte din elita progresistă situată în adversitate radicală faţă de preşedintele american Trump, şi-au pornit călătoria spre prezumtivele ţinte în Florida. În acelaşi stat federal american, dar şi în Maryland,  New York, Delaware şi California, serviciul secret a izbutit, fapt remarcabil, să descopere scrisorile capcană înainte ca dispozitivele explozive funcţionale să-şi vătămeze destinatarii. Toţi mari critici ai lui Trump. E vorba de ex-demnitari ca Obama, Joe Biden, Hillary Clinton, ex-şeful CIA Brennan, mult demonizatul superprogresist iudeo-maghiaro-american George Soros, actorul Robert de Niro.

Şi postul tv CNN. În răstimp, adresantul e căutat asiduu, nu atât şi nu neapărat de ziarişti, care speculează vesel cu privire la făptaşi şi la motivele lor, fără să reuşească în genere să vadă întregul tablou, cât de poliţia federală, care, teoretic, nu e cazul să se afunde în speculaţii politice, dar ar face foarte bine să ţină cont de ele. Fiindcă explozia întârziată a bombelor in corpore neexplodate ale atentatorilor va fi una politică. Iar devastarea pe care o va produce se va materializa la urne, în decisivele alegeri pentru Congresul SUA, care se vor derula peste nu foarte multe zile.

Scrutinul are o miză gigantică, de vreme ce riscă să determine soarta preşedinţiei americane şi, prin urmare, şi evoluţii ori conficte geopolitice de importanţă capitală. Căci o izbândă covârşitoare a democraţilor l-ar slăbi enorm pe preşedintele american, aducând în forul legislativ un număr suficient de congresmeni ai opoziţiei, pentru ca suspendarea din funcţie a lui Trump să poată să devină plauzibilă. Sau chiar o realitate.

Frapează, în context, nu doar eficienţa forţelor de ordine, care au reuşit, din fericire, să împiedice, în condiţii încă neclare, orice vărsare de sânge, orice rănire, orice explozie. Pe adversarii preşedintelui i-a surprins şi apelul la unitate şi politeţe mutuală, adresat în mod lăudabil americanilor, de către Donald Trump, care nu s-a repezit să facă speculaţii, preferând să ceară încetarea  recriminărilor mutuale şi a ostilităţii reciproce fără de sfârşit, manifestată în massmedia.

În reacţie, partea leului din presa occidentală, care este progresistă, îi atribuie lui Trump cel puţin o parte din vina morală pentru polarizarea americanilor şi pentru atmosfera de ură şi vrăjmăşie politică domnind peste ocean. Or, potrivit multor comentatori, nu doar de stânga, tocmai această atmosferă înveninată, a întărâtărilor retorice, constituie terenul toxic care fertilizează opţiunea recursului la violenţe fizice a unor radicali, încurajaţi de instigatorii politici.  

SUA Opa-Locka

Membri ai unei unități americane de geniști, la o unitate poștală din apropiere de Miami

Ce simplu ar fi dacă n-ar fi decât atât. A crede că înlăturarea preşedintelui american ar ajuta ca lucrurile să reintre în cea mai bună ordine din cea mai bună dintre lumile posibile este de o naivitate deplorabilă. În fapt, Trump e, înainte de orice, fericitul beneficiar al polarizării societăţii americane. E produsul ei, ca preşedinte, precum şi profitorul, indirect, al unor politici identitare agresive, purtate în ultimele decenii de o stângă progresistă tot mai înverşunată, chemând constant la luptă ”dreaptă” împotriva conservatorilor, a majorităţii albe, creştine şi heteroseuxale.

Că, învăţând rapid şi bine de la adversarii săi şi întorcându-le pe dos naraţiunea identitară, Trump a contribuit, la rândul său, masiv, la adâncirea clivajelor e, incontestabil, la fel de adevărat. Dar CNN şi presa progresistă din tabăra politică şi din siajul postului tv american mint şi greşesesc jurnalistic grav, prin omisiune, dacă trec sub tăcere partea de vină a liberalilor de stânga americani. Sau dacă atribuie, fie şi indirect, întreaga răspundere pentru atentate preşedintelui în exerciţiu.

Mai multă autocritică şi autoreflexivitate i-ar sta bine presei. Ar fi cu atât mai util ca jurnaliştii să mediteze mai intens, în loc să acuze asiduu, cu cât presa, mai degrabă decât poşta americană, pare a fi veritabilul vehicul al seriei de bombe, a căror deflagraţie doar virtuală, nu reală, omoară, iată, deocamdată, nu oameni, ci voturi. Poate ucide sufragiile acelei părţi din electorat care ar fi optat pentru republicani, dar, indignată de atacurile lansate, prima facie, asupra unor oameni de stânga, va sfârşi la alegeri prin a bifa candidaţi democraţi, dând astfel, post-festum, câştig de cauză terorismului bombelor.

Sunt toate aceste speculaţii conspiraţionisme, lipsite de orice temei? Posibil. Dar, date fiind circumstanţele atentatelor şi numărul imens de duşmani politici interni şi, mai ales, externi ai preşedintelui american, care ar profita  mult de pe urma destabilizării Americii, îmi pare  improbabil.  

Ceea ce şochează, între altele, într-o lume tot mai divizată, mai plină de ură şi de fake-news conspiraţioniste este verosimilitatea lor. Una pe care se bazează toţi populiştii şi extremiştii când îşi manipulează victimele, ”ievaluând”, spre a vorbi ca Tudorel Toader, adversari de dat afară din funcţii. De pildă pe cei ai unui lider infractor ca Dragnea, principalul tartor al unui discurs conspiraţionist românesc despre presupusul ”stat paralel”. Puţini realizează că acest discurs stăpâneşte de aproape două decenii scena americană, unde, după mega-atentatele de la 11 septembrie, a ajuns de bonton să se vitupereze ceea ce s-a numit ”deep state”. Şi să se obţină succese politice prin doctrine identitare.

Nu e suficient, prin urmare, să i se ceară lui Trump, aşa cum face mass-media progresistă, să-şi înceteze contraatacurile împotriva presei care-i este virulent ostilă. E nevoie, desigur, să-i prindem pe făptaşi. Dar şi să înţelegem cât de vulnerabilă e societatea informaţională atât la discursul identitar, cât şi la manipularea politică indirectă, operată  fie prin fake-news şi reţelele de socializare, sau terorism direct, mereu însetat de notorietatea mediatică, fără de care, lipsit de noimă, ar dispărea, fie de politicieni ticăloşi jucându-se virtuoz cu decizii epocale şi cu jurnaliştii naivi.

Şi e nevoie s-o remediem urgent.