Tehnici de manipulare exersate de Rusia și China în România

* „Am observat în România chiar asemănarea unor tehnici de manipulare a informației pe rețelele sociale pe care China le-a folosit în Filipine”.

* „Rusia joacă în tandem cu China și se completează foarte bine atât în Caucazul de Sud, cât și în Balcanii de Vest și în periferia estică. Acest tandem Rusia-China este complementar și organic”.

*„Liderii români nu au înțeles dimensiunea pericolului și calul troian pe care îl aduceau rușii în societatea noastră”.

 

DW: Republica Moldova a rezistat mult mai bine decât România războiului informațional derulat de ruși în timpul campaniei electorale. Cum vă explicați această rezistență pentru o țară mică fără prea multe resurse prin comparație cu România, un stat NATO, cu instituții de forță dezvoltate în colaborare cu Alianța, dar care a eșuat în primul tur al prezidențialelor din 24 noiembrie 2024 în fața atacurilor Moscovei?

Clara Volintiru: Procesul de tratament începe cu diagnosticul bolii. Republica Moldova a putut mult mai devreme decât România să recunoască primejdia și amenințarea cu care se confruntă. Dacă Ucraina este într-o situație de ofensivă militară, după invazia Rusiei de aproape patru ani, Republica Moldova, statele din regiunea estică a Europei și toată Europa sunt într-o situație de amenințare hibridă din partea Moscovei. Acest tip de amenințări hibride în spațiu informațional și nu numai, nu se efectuează doar direct, ci și prin rețele domestice. În cazul Republicii Moldova știm schemele clientelare, distribuția banilor furnizați de Ilan Șor din străinătate.

Sunt multe tactici care au vizat destabilizarea proceselor democratice și electorale din Republica Moldova. Și după trei ani de război, actorii relevanți din Republica Moldova, guvernul, membrii societății civile, presa independentă au știut să se pregătească cu diverse acțiuni de contracarare a acestor informații manipulatoare și maligne prin campanii de informare publică, prin diseminarea transparentă a informației, prin mobilizare și coordonarea eforturilor de susținere, cum a fost cazul crizei energetice, cum sunt diverse situații de amenințări false cu bombă și așa mai departe. Dincolo de Prut au diagnosticat corect amenințările și pericolul cu care se confruntă, au știut să se mobilizeze și să se pregătească împreună pentru a rezista ofensivelor de amenințare hibridă.

„Elitele politice și guvernamentale din România nu au avut acest tip de angajament clar de a crea o contraofensivă, ci mai degrabă au privit pericolul ca pe un mijloc bun de folosit în campaniile electorale”

DW: Intervin aici și alte circumstanțe? Recent, fostul șef al Comisiei de Supravegherea Serviciului Român de Informații sugera că au existat destule date privind implicarea Rusiei în procesul electoral, dar că primul ministru și președintele n-au luat în serios amenințările.

Clara Volintiru: Da, Republica Moldova s-a dovedită a fi, la nivel societal, nu doar guvernamental, mult mai vigilentă în fața unui război informațional și cognitiv, pentru că nu este vizată doar manipularea informației, ci manipularea stării psihice a populației. Sondajele arată o stare de anxietate a populației din Republica Moldova de 70%: acesta este jocul, pe termen mediu și lung, al Rusiei, nu doar în cazul Moldovei, ci și al democrațiilor europene, de a sădi și sedimenta o stare de neîncredere, de anxietate, care să destabilizeze din interior societățile noastre.

În cazul României au fost parțial ignorate aceste mecanisme de infiltrare și perturbare a rezilienței societale și doar parțial folosite de către actorii domestici. Deci amenințările nu au fost contracarate până la capăt, ca în cazul Republicii Moldova, pentru că elitele politice și guvernamentale din România nu au avut acest tip de angajament clar de a crea o contraofensivă, ci mai degrabă au privit pericolul ca pe un mijloc bun de folosit în campaniile electorale.

Din păcate, este un foc care se răspândește rapid, iar acest tip de instrumente sunt maligne, erodează foarte mult încrederea populației și produc daune pe termen mediu și lung. De aceea nu trebuie să ne jucăm cu ele, chiar dacă nu vin direct din partea unor actori ruși.

În plan intern, partidelor de extremă dreapta și nu doar lor nu ar trebui să li se permită să beneficieze de mecanisme de tip conturi false pe rețelele sociale, manipularea informației, răspândirea unor știri false cu impact emoțional profund. Aceste mecanisme sunt un pericol la nivelul rezilienței societale și ar trebui contracarate în țară.

„Liderii români nu au înțeles dimensiunea pericolului și calul troian pe care îl aduceau rușii în societatea noastră”

DW: Cum vedeți influența Rusiei în România? Care sunt instrumentele prin care pătrunde? Consiliul Suprem al Apărării Țării (CSAT) ne-a arătat post factum, după primul tur al prezidențialelor, la începutul lunii decembrie anul trecut, că a existat o interferență străină în procesul electoral, iar aceste documente au dus la anularea alegerilor. Care au fost pârghiile pe care a apăsat Moscova?

Clara Volintiru: Spre deosebire de țările care au frontieră comună cu Rusia, cum este Moldova, unde există populații direct conectate la rețelele ruse, vorbitoare de limba rusă și unde Moscova a patentat mecanisme de destabilizare folosite și în Asia Centrală, în cazul României, aceste tehnici omologate de actorii operativi ruși sau afiliați Rusiei au fost întrebuințate și de actori domestici sau parteneri europeni.

Am observat în România chiar asemănarea unor tehnici de manipulare a informației pe rețelele sociale pe care China le-a folosit în Filipine. Dezvoltarea unor rețele de influențări pe subiecte apolitice, lifestyle, yoga, fitness, machiaj sunt mobilizate și instrumentalizate ulterior pentru a crea efect de amplificare în favoarea unui anumit candidat politic. Prin această tehnică Rusia a reușit și în Moldova, și în România, și în alte țări să creeze un suport uriaș din punct de vedere al procentelor electorale peste noapte pentru candidați relativ necunoscuți. S-a văzut eficiența acestor tehnici și tactici de mobilizare a electoratului pe componente emoționale.

DW: Spuneați mai devreme că în România elitele politice s-au folosit de ceea ce se întâmpla pe rețelele sociale, inclusiv de dezordinile create de ruși. E aceasta și o formă de trădare?

Clara Volintiru: E o lipsă de vigilență și de discernământ. Eu consider că nu a existat întotdeauna o intenție atât de clară și malignă de a da țara rușilor, cum s-ar spune. A fost mai mult o lipsă de vigilență și discernământ: liderii români nu au înțeles dimensiunea pericolului și calul troian pe care îl aduceau în societatea noastră.

Aceleași practici le-am văzut și în alegerile din Germania și în alegerile din Franța. Din păcate sau din fericire, într-o societate deschisă nu poți să restricționezi circulația liberă a informației și componenta de comunicare interpersonală. De aceea, vigilența asupra mesajelor și modului în care ele sunt promovate aparține emițătorului.

Cred că elitele politice de la noi trebuiau să aibă mai multă responsabilitate cu privire la mesajele și mecanismele de diseminare a informației pentru a nu amplifica, voit sau nevoit, penetrarea mecanismelor de manipulare a informației folosite de Rusia. Diviziunea societală cu care ne confruntăm astăzi va fi greu de vindecat. Moldova se confruntă cu aceeași situație, toată Europa se confruntă cu aceeași situație și, repet, cred că dincolo de dorința de a susține un anumit candidat sau un anumit partid,  Rusia urmărește exact sedimentarea și consolidarea acestor diviziuni societale.

Ne trebuie un pic mai multă inteligență și discernământ, fiindcă elitele politice de la noi au avut o relație defectuoasă, asimetrică cu actorii societății civile. Și nu mă refer doar la ONG-uri, ci și la presa independentă, la mediul educațional etc..Toți suntem parteneri în a promova coerență, consistență și transparență în informația pe care o diseminăm.Dacă nu cooperăm și nu ne asumăm împreună această misiune de a sancționa și filtra informația malignă, de manipulare emoțională, atunci suntem mult mai slabi.

Este nevoie de o deschidere mai largă către întreaga societate

DW: Rusia încercă să intimideze statele NATO de la granița estică a Alianței. Am văzut o serie întreagă de drone rusești și chiar avioane care au intrat în spațiile aeriene ale statelor aflate la graniță cu Rusia. E un semn că Moscova ar vrea să extindă războiul, așa cum sugerează și serviciile germane de spionaj. Ce credeți?

Clara Volintiru: Da, războiul este extins de ceva vreme deja, doar că nu avem noi discernământul să recunoaștem semnele. Nu a existat niciodată o concentrare exclusivă a Rusiei doar asupra frontului militar din Ucraina. Mereu a continuat ofensiva pe mai multe planuri. Componenta de, să spunem, manipulare electorală și amenințări hibride a fost o extensie permanentă a invaziei Ucrainei.

Acum, într-adevăr, se testează inclusiv extinderea frontului militar. Eu atribui recentele, să spunem, incidente de încărcarea spațiului aerian, tot unui proces de erodare psihologică a mentalului țărilor din Europa. În mod evident, încă nu suntem într-o situație de alertă, de agresiune militară escaladată, dar începe să se creeze această stare de amenințare, să se amplifice o stare de frică la nivelul populației, poate, să se testeze limitele de reacție ale aliațiilor europeni.

Toate aceste lucruri, din păcate, sunt controlate și dictate strict de acțiunile Rusiei, în timp ce Europa rămâne într-o stare reactivă, cum a fost de prea multă vreme deja. Nu vedem neapărat o strategie proactivă de contracarare a multiplelor planuri de amenințare și agresiune din partea Rusiei.

„Pentru mulți lideri, inclusiv pentru Viktor Orban în Ungaria, Babis în Cehia, Vucic în Serbia, balansul geopolitic între Bruxelles, Washington, Kremlin și Beijing a fost un mecanism de a crește relevanța țărilor lor și de a crește relevanța lor ca lideri în plan internațional” 

DW: Deci, suntem deja în război și e posibil să se extindă, iar acest război care deocamdată e online, să spunem, s-ar putea transforma într-unul offline?

Clara Volintiru: Da, categoric. Eu consider că în momentul în care sunt acțiuni ale unei puteri străine într-o țară suverană care vizează destabilizarea societală a țării respective, ele intră în categoria de agresiune. Nu trebuie să intri cu tancurile într-o țară pentru a produce o componentă de agresiune. 

În același timp, putem observa de ani de zile, o componentă de război economic care se poartă pe mai multe planuri. Criza energetică din Moldova nu este străină de ofensiva Rusiei.

Apoi, faptul că există în continuare o categorie semnificativă a populației care se declară indecisă sau neutră, care își dorește în continuare neutralitatea între Europa și Rusia, este o vulnerabilitate, pentru că acea categorie a populației riscă să fie manipulată de mesajele aparent pacifiste din partea Rusiei,  care, în mod ironic și paradoxal, este un agresor de neîntuplecat. Nu am văzut agresiunea Rusiei încetinind nici în Ucraina și nici pe componenta de război hibrid, care poate să însemne incidente cibernetice, care poate să însemne operațiuni kinetice, nu doar în spațiul informațional.

DW: Duminică sunt alegeri parlamentare în Cehia, unde pro-rusul Andrej Babis e susținut de Moscova prin manipulări și dezinformări masive pe rețelele sociale. Ce șanse credeți că are dreapta populistă în acest caz și de ce europenii nu pot să oprească acest război informațional prin care Rusia, de fapt, vrea să facă praf Uniunea Europeană?

Clara Volintiru: Nu am avut în interiorul Uniunii Europeane aceeași vigilență pe care statele din periferia estică au avut-o. De voie sau de nevoie. Ucraina, R. Moldova, Georgia, Armenia sunt în prima linie și știu că magnitudinea amenințării din partea Rusiei nu se rezumă doar la spațiul informațional.

În interiorul Europei, în schimb, am avut naivitatea să credem că războiul nu ne vizează pe noi, că nu există posibilitatea ca un actor străin să destabilizeze fundamental sistemele democratice în care trăim și mai mult decât atât că partidele politice care candidează la alegeri au toate dreptul de a comunica liber. Ceea ce este adevărat până în punctul în care ele devin proxy ale unei puteri străine.

Dacă Uniunea Europeană în țările periferiei a susținut integritatea proceselor electorale și nu a intervenit în procesele electorale, Rusia, în schimb, a avut cu totul altă abordare de manipulare directă a votului.

Acum, revenind la partidele de extremă dreapta din Europa: pentru mulți lideri, inclusiv pentru Viktor Orban în Ungaria, Babis în Cehia, Vucic în Serbia, balansul geopolitic între Bruxelles, Washington, Kremlin și Beijing a fost un mecanism de a crește relevanța țărilor lor și de a crește relevanța lor ca lideri în plan internațional. Nu putem spune că nu au dat rezultate.

Țări de dimensiuni relativ mici, economic și teritorial, au ajuns să joace mult mai sus decât ar fi putut, fără acest tip de negociere pe mai multe planuri nu ar fi reușit. În contrapartidă, sigur, vedem și statele baltice, care nu au adoptat această tactică de relații internaționale, de a alterna ofertele blocurilor geopolitice și au rămas foarte ferm ancorate în Coaliția de Voință și au fost răsplătite pentru determinarea și loialitatea lor. 

Există două tactici și eu cred că tactica de tip Orban-Babis-Vucic de a încerca să joace la mai multe capete se apropie de final și cred că din ce în ce mai mult țările Uniunii Europene vor trebui să aleagă în ce tabără se regăsesc. Din păcate, aleg liderii și nu întreaga populație și atunci, într-adevăr, o victorie de extrema dreaptă în Cehia riscă să răstoarne traiectoria europeană a unei țări, fără să fie neapărat reprezentativă pentru voința întregii populații.

De mult timp avem o infiltrare a Rusiei în statele din Balcanii de Vest

DW: Cum vedeți pătrunderea acestei influențe ruse despre care ați vorbit la nivelul Uniunii Europene și NATO în cazul Balcanilor de Vest?  În statele care au obosit tot așteptând să intre în Uniunea Europeană și care par vulnerabile și la influența rusă și la cea chineză?

Clara Volintiru: Da, periferia este, într-adevăr, mai vulnerabilă și din perspectiva economică pentru că, în timp ce pentru țările din interiorul Uniunii Europene resursele atât prin fonduri europene, cât și prin investiții private sunt mult mai mari, în țările din margine se suprapune criza geopolitică cu vulnerabilități economice interne mai mari și atunci ele sunt mai vulnerabile interferențelor altor puteri din considerente de dependență economică și, după cum am zis mai devreme,  și dorința unor lideri de a-și negocia poziția geopolitică prin acest tip de balans.

DW: Ce instrumente folosește Rusia pentru jocul ei din Balcani?

Clara Volintiru: Rusia joacă în tandem cu China și se completează foarte bine atât în Caucazul de Sud, cât și în Balcanii de Vest și în periferia estică. Acest tandem Rusia-China este complementar și organic: Rusia manipulează și interferează cu regimul politic și procesele electorale prin tehnicile pe care le-am discutat în cazul Republicii Moldova mai devreme, iar China vine și furnizează bani și investiții așa-zis strategice, care oferă elitelor politice, de cele mai multe ori pro-ruse, credibilitate și, să spunem, o anumită poziție de putere, mai ales în plan intern, să arate populației că reușesc să atragă investiții și resurse din alte părți ale lumii. Cu Balcanii de Vest situația este clară: de mult timp avem o infiltrare din partea Rusiei. De prea mult timp vedem în creștere încercarea Chinei de a pune piciorul în așa-zisele investiții strategice.

Dar, în același timp, se vede și o voință crescută din partea Uniunii Europene de a nu pierde regiunea. Asistăm la un proces accelerat de preaderare, nu doar pentru Moldova în periferia estică, ci și pentru Muntenegru și Albania în Balcanii de Vest. Și foarte probabil, din ce în ce mai mult, vom asista la o strategie integrată asupra periferiei europene, pe care Uniunea Europeană o va realiza atât pentru Moldova, cât și pentru periferia estică, pentru Ucraina, Armenia și Georgia, pe termen mediu, dar și pentru țările din Balcanii de Vest, dornice să aibă un viitor european.