Tandemul Merkel-Macron

Cât de importantă e pentru Macron relaţia cu Germania o relevă şi numirea ambasadorului Franţei la Berlin, Philippe Etienne, în funcţia de consilier diplomatic al preşedintelui. Şi Berlinul e interesat de o şi mai strânsă cooperarea cu Parisul. Victoria lui Emmanuel Macron în scrutinul prezidenţial din Franţa şi înfrângerea contracandidatei sale Marine Le Pen (Front National), au fost primite cu bucurie şi vădită uşurare în capitala Germaniei. Cancelara Angela Merkel şi ministrul federal de Finanţe, Wolfgang Schäuble, au semnalizat că salută un program comun, franco-german, de investiţii. Şi alte propuneri venite din partea noului preşedinte al Franţei, cum ar fi un buget comun al zonei euro sau un ministru de Finanţe european, vor găsi probabil sprijin la Berlin. În ciuda faptului că Wolfgang Schäuble consideră modificarea tratatelor UE ca fiind un demers nerealist.

Nu doar creştin-democraţii germani îşi doresc intensificarea raporturilor dintre Berlin şi Paris, ci şi social-democraţii. Şeful diplomaţiei germane, Sigmar Gabriel (SPD) îl cunoaşte bine pe Macron, de pe vremea când amândoi deţineau portofoliul Economiei în ţările lor. Acum Gabriel propune un Pact de cooperare germano-francez, al cărui nucleu ar urma să-l constituie, potrivit săptămânalului "Der Spiegel", un fond de investiţii pentru tineri întreprinzători, cercetare, infrastructură şi reţele digitale. Ministrul federal de Externe mai propune pentru Germania şi Franţa un comisar UE comun sau ocuparea postului prin alternanţă de către un fracez şi un german.

Nu toate ideile privind viitorul comun european formulate de proaspăt alesul preşedinte francez sunt însă primite fără rezerve la Berlin. De exemplu proiectul său "Buy European Act", care ar obliga instituţiile publice să cumpere produse de provenienţă europeană. Germania peldează, în schimb, pentru "pieţele deschise".

Că Macron este un european convins este fără îndoială pe placul responsabililor politici de la Berlin, chiar dacă noul preşedinte de la Palatul Elysee solicită o serie de  reforme la nivel unional. Odată cu alegerea sa prinde contur un nou tandem: Merkel-Macron.

Konrad Adenauer şi Charles de Gaulle

Relaţiile dintre cancelarul Germaniei şi preşedintele Franţei au jucat, dealtfel, de-a lungul istoriei postbelice şi la nivel european adesea un rol esenţial. De pildă cele dintre Konrad Adenauer şi Charles de Gaulle. Cei doi oameni politici au avut darul de a reconcilia două popoare adânc învrăjbite în contextul celor două războaie mondiale. Un demers deloc simplu. În 1958 Adenauer l-a vizitat pe generalul de Gaulle la locuinţa sa din Colombey-les-deux-Eglises, iar în ianuarie 1963, cancelarul german şi preşedintele Franţei semnau la Paris aşa-numitul Tratat de la Elysee, care punea bazele prieteniei germano-franceze.

Helmut Schmidt şi Valery Giscard d'Estaing

Când, în 1974, deveneau cancelar, respectiv preşedinte, cei doi politicieni se cunoşteau deja de ceva vreme, dat fiind că ambii fuseseră miniştrii de Finanţe. Deşi aparţineau unor tabere politice diferite, pe cei doi i-a legat o strânsă prietenie. Împreună, Helmut Schmidt şi Valery Giscard d'Estaing au impulsionat procesul de unificare europeană şi au fondat, în 1979, Sistemul Monetar European, făcând posibilă, ani mai târziu, adoptarea monedei unice.

Helmut Kohl şi Francois Mitterrand

Au intrat în istorie imaginile în care, în 1984, Kohl şi Mitterrand păşeau mână în mână la cimitirul soldaţilor căzuţi de la Verdun. O imagine cu o puternică voloare de simbol pentru reconcilierea franco-germană. Reunificarea germană a fost, fără îndoială, o piatră de încercare pentru raporturile dintre cele două ţări. Mitterrand şi-a dat totuşi  acordul, în pofida temerilor faţă de o posibilă "prea puternică Germanie".

Gerhard Schröder şi Jaques Chirac

Cancelarul social-democrat şi preşedintele conservator au avut nevoie de câtăva vreme pentru a se apropia. În 2001 au convenit asupra organizării de reuniuni periodice informale între membrii guvernelor ambelor ţări. Respingerea, laolaltă, a intervenţiei militare a SUA în Irak, în 2003, şi aniversarea, în acelaşi an, a patru decenii de la semnarea Tratatului de prietenie germano-francez, i-a apropiat şi mai mult pe cei doi oameni politici.

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy

Nici în cazul celor doi nu putem vorbi despre o dragoste la prima vederea. Prea diferiţi în ce priveşte stilul politic sau caracterul. Totuşi criza economico-finaciară, declanşată în 2008, i-a apropiat pe Merkel şi Sarkozy. În vederea combaterii crizei euro cei doi lideri politici au convenit o strânsă cooperare, vorbindu-se în context de tandemul "Merkozy". 

Angela Merkel şi Francois Hollande

Colaborarea nu a debutat sub auspicii prea bune: în 2012, în campania electorală din Franţa, Angela Merkel l-a susţinut deschis pe rivalul lui Hollande, Sarkozy. Şi în tentativa de aplanare a crizei economice din spaţiul comunitar, viziunile celor doi oameni politici erau diferite. Cu toate acestea, Merkel şi Hollande s-au străduit vădit să caute compromisuri. Un tandem puternic franco-german nu a reuşit însă să se coaguleze. Atentatele din Franţa, din ianaurie 2015 şi catastrofa Germanwings i-a adus, într-un plan emoţional ce-i drept, mai aproape.

După întrevederea din această după-amiază de la Berlin, urmată de o conferinţă de presă vom şti mai multe despre ce-şi propune noul tandem germano-francez Merkel-Macron.

afpd/maw