Talentatul domn Țuțu și militarizarea României

Fumează trabuc, cară câteva kilograme în plus, neras și descheiat la cămașă, omul cheie al industriei de apărare aduce mai mult cu un traficant de arme rus decât cu un profesionist chemat să pună pe picioare o activitate economică importantă în contextul perioadei tensionate prin care trecem.

Gabriel Țuțu a fost numit să conducă 15 fabrici de armament, aflate în subordinea Ministerului Economiei, deși avea o interdicție de cinci ani de a lucra în domeniul asigurărilor, după o serie de escrocherii pe care le făcuse în timp ce conducea o firmă din domeniu.

De asemenea, a fost vreme de un deceniu agent de informații, angajat al SRI, cum anunță în prezentarea de pe site-ul companiei publice.

Punerea lui sub acuzare pentru achiziționarea și distribuirea de măști neconforme e al doilea caz după cel al lui Adrian Ionel, fost director UNIFARM, condamnat la 6 ani și opt luni închisoare pentru că a luat 780.000 de dolari mită.

Acesta se ocupa cu oferirea de contracte preferențiale unor firme pentru echipamente de protecție necesare sistemului de sănătate în perioada pandemiei.

O nouă politică de cadre

În ce privește atitudinea, cei doi par a fi frați, dar nu sunt, altceva au în comun.

Ei reprezintă noua elită care a trecut prin SRI sau „academia agenției”, care populează toate instituțiile centrale, dar și multe din administrația locală, companii publice sau structuri deconcentrate. 

Începând cu sfârșitul anilor ‘90, „o nouă politică de cadre” a fost lansată în România după o serie de scandaluri financiare, privatizări frauduloase, falimente bancare și un carusel de scheme Ponzi, care au bulversat și sărăcit populația în deceniul care a urmat prăbușirii regimului comunist.

Într-o serie de întâlniri, liderii partidelor politice semnează în data de 21 iunie 1995 „Declarația de la Snagov”, documentul prin care România începea un lung proces de reformă și pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, dar și NATO.

Puteţi citi articolul integral AICI.