Sărăcia, măsurată în numărul copiilor care se culcă flămânzi

Copiii afectaţi de sărăcie au, în mare parte, cel puțin un părinte care lucrează sau este plecat peste hotare. În sate, nivelul sărăciei absolute este cu 21,3% mai ridicat decât în orașe.

Timur și Anastasia Gamidova locuiesc în satul Calfa, raionul Anenii Noi, și au șapte copii. Cu doi ani în urmă, s-au mutat într-o căsuță cumpărată cu ajutorul unor voluntari. Locuința este amplasată pe un vârf de deal, greu accesibilă chiar și pe vreme bună. Iarna sau când e noroi, este aproape imposibil să ajungi la ei. Apă nu au, așa că o aduc cu gălețile de la fântână.

În curte sunt câțiva căţeluşi, unii mici, zgribuliți de frig, alții mai mărișori. Nicoleta, o fetiță de 12 ani, îi mângâie pe rând. Spune că i-a găsit pe drum și i-a adus acasă și că, din puținul pe care îl au, vor găsi cu siguranță o bucată de pâine și pentru ei.

Ne iese înainte imediat ce trecem de poartă și, după ce ne salută, ne spune în grabă: „Eu am o căpriță și tata vrea să o vândă. Puteți să-i spuneți să nu o facă? Iat-o acolo, în grădină”. În capătul grădinii zărim o capră priponită.

Timur, tatăl ei, a auzit, așa că se grăbește să ne explice. „Nicoleta iubește animalele. O iubește și pe căprița aceea, dar nu avem nici nutreț pentru ca să o hrănim, nici o șură unde să o adăpostim de ger. Noi i-am explicat, ea a înțeles că-i mai bine să o vindem, dar oricum nu poate renunța la căprița ei”. 

Timur, munca și grija pentru familie

Timur lucrează la o fabrică de mobilă și are un salariu de 7000 de lei (350 euro). Spune că este puțin, că îi este greu să întrețină familia, dar de dragul copiilor pe care îi iubește nu lasă să se vadă neputința lui. În fiecare dimineață ia o mașină de ocazie și merge în oraș la lucru. Seara, înainte să urce într-o altă mașină de ocazie, trece pe la magazin să le ia măcar ceva gustos. Scoate din buzunar o pungă cu câteva ciocolate și le-o dă copiilor. Îi privește zâmbind. Nu spune nimic. Este tăcut și retras, dar îi trage aproape de el pe doi dintre copii și îi ține strâns lângă el. 

În camera de alături începe să plângă un copil. Imediat după el, începe să plângă și altul. Nicoleta îl ia în brațe pe unul dintre ei, dar, la cei 12 ani ai ei, abia reușește să-l ducă. Chiar și așa, încearcă să-l liniștească. Între timp, Anastasia îl ia în brațe pe băiețelul de opt luni și îl așază într-un cărucior. După ce îi dă un biberon cu lapte, în casă se face liniște.

„M-am obișnuit cu toate greutățile. Mi se pare că parcă așa și trebuie să fie… m-am obișnuit cu puținul, m-am obișnuit să nu am... m-am obișnuit cu lipsurile. Încetișor, mergem înainte și ne bucurăm că am reușit să mai trăim o zi și să ne descurcăm cu ce avem. Cu cât cresc copiii, problemele se complică. Mai ales acum, când fata mai mare, Nicoleta, merge la școală și are tot mai multe necesități”, spune Anastasia.

Responsabilități pentru Nicoleta

Nicoleta învață în clasa a șasea. Deși este încă un copil, o ajută pe Anastasia la îngrijirea celor mai mici dintre frați.

„Câte puțin, câte puțin, încercăm să ne aranjăm viața. Din puținul pe care îl avem, încercăm chiar să mai economisim. La vară vrem să facem reparație, pentru că nu trăim în condiții bune”, spune Anastasia.

Soba peticită

Camera copiilor este mai mult decât modestă. Are două paturi mari și unul mic. „Aici doarme Nicoleta”, ne arată Anastasia, indicând spre un pat pentru o persoană, lângă geam. Pereții sunt vopsiți cu var albastru, iar într-un colț se află un dulap vechi, cu două uși și o oglindă pe mijloc. Pereții sunt acoperiți cu cuverturi. Deasupra unei cuverturi este fixat un televizor nefuncțional, peste care s-a așternut un strat de praf. Soba, deși caldă, este cârpită cu lut, ciment și bucăți de faianță. De-a lungul camerei este întinsă o sfoară pe care usucă rufele.

Bani puțini pentru copii mulți

„Eu primesc un ajutor social de 7.000 de lei (350 de euro) și încă 1.000 de lei (50 de euro) indemnizația lunară pentru băiatul de opt luni. Cu acești bani încercăm să trăim nouă persoane. Banii se duc foarte repede. Nu știm încă din ce surse, dar la vară vrem să stricăm soba aceasta veche și să construim una care să încălzească ambele camere.

Periodic, câțiva voluntari îi ajută cu produse, haine, încălțăminte și lucruri pentru copii. „Dacă a venit nana lor și le-a adus încălțăminte - este fantastic, pentru că banii pe care i-aș fi dat pe pantofi pot să-i folosesc pentru mâncare. Chiar și așa, avem datorii la magazin. În sat se permite să cumpărăm marfă pe datorie și ne scriu într-un caiet, așa că, în cei doi ani de când ne-am mutat aici, s-a format o datorie destul de mare. Încerc să achit măcar câte 1.000 de lei (50 de euro) pe lună, dar doar după ce plătesc gazul, lumina și mă asigur că copiii au ce mânca”.

Anastasia spune că, fiind mulți în casă, le este greu. Știe că toate familiile numeroase se confruntă cu aceleași probleme.

„Trăim de la salariu la salariu. Când aveam trei copii parcă nu era așa de greu, dar eram conștienți că, pe măsură ce familia crește, ne va fi tot mai dificil. Ar fi bine să avem susținere din partea statului, dar, totuși, mă bucur că avem casa noastră și că nu ne plouă și nu ne ninge. Iarna este greu, pentru că se încălzește doar o cameră, așa că ținem ușile deschise între camere ca să se mai încălzească. Mai pornim aparatul de aer condiționat, mai punem șemineul electric. După ce vom construi soba care să încălzească ambele camere, va fi mai bine, mai cald”.

Nicoleta a crescut, iar odată cu vârsta cresc și necesitățile. Fetele au mereu nevoie de câte ceva.

„Când spune că își dorește ceva, încerc să-i explic că trebuie să facem reparație, că avem alte necesități urgente pentru familie, de exemplu soba. Eu, ca femeie, nu-mi permit nici haine, nici produse cosmetice, nici măcar la frizerie nu merg. Toți banii se duc pentru necesitățile copiilor. Port hainele pe care mi le aduc oamenii, îmi prind părul cu un elastic sau mă tund singură acasă și gata”.

Iarna grea, lipsa lemnelor și a apei

Fântâna este departe. Anastasia spală cu apă rece. Spune că, chiar dacă o încălzește, oricum se răcește foarte repede. Lemne pentru iarnă nu au. De la primărie au primit un ajutor de 1.000 de lei pentru sezonul rece, așa că adună lemne de oriunde găsesc. Au tăiat toți copacii uscați din grădină, iar acum aduc lemne dintr-o grădină abandonată din apropiere.

Părinții care fac minuni în lipsuri

Am întrebat-o cât de des au carne pe masă. „Nu prea des, doar atunci când avem bani. Poate o dată la două săptămâni. Când nu am bani, sunt bucuroasă dacă reușesc să le cumpăr măcar o pâine. Fierb o oală de terci și am cu ce să-i hrănesc seara, ca să se culce sătui. Oricât de greu mi-ar fi, am grijă ca fata să aibă tot ce îi trebuie pentru a merge în fiecare zi la școală. Ca mamă, mi-aș dori să le pot oferi mai mult, dar nu pot. Chiar și așa, în toate aceste greutăți, mă străduiesc să le asigur strictul necesar”.

Cât timp Anastasia îl hrănea pe băiatul de opt luni, ceilalți copii s-au așezat cuminți pe marginea patului și priveau la televizor. Nicoleta are 12 ani, Egor - 8, Alina - 7, Ruslan - 5,  Samir - 3, iar Margareta are doi ani. Mama lor spune că nu își mai dorește alți copii, pentru că abia reușește să se descurce cu cei șapte.

Își dorește să le poată oferi condiții mai bune de trai. Elementarul: apă în casă, ca să nu mai fie nevoită să care apă de la fântână cu gălețile. Îi este greu să aducă apă pentru a-i spăla pe toți, mai ales că sunt mici și nu îi poate lăsa singuri în casă când merge la fântână. „Primarul ne-a promis că ne va conecta la rețeaua de apă, dar nu știu când se va întâmpla asta”, spune Anastasia.

Sprijin european pentru familiile vulnerabile

Una dintre cele mai eficiente soluții pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor este sprijinul financiar oferit familiilor. Totuși, în Republica Moldova, indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului se acordă doar până la vârsta de doi ani.

Uniunea Europeană ajută. Asigură acces echitabil la servicii pentru copii și îi sprijină pe cei din medii defavorizate prin programul Garanția Europeană pentru Copii, implementat de UNICEF și PNUD. Programul reprezintă și o recomandare a Comisiei Europene pentru agenda europeană a Republicii Moldova. În ultimii ani, au fost întreprinse mai multe măsuri în sprijinul copiilor din medii vulnerabile, cum ar fi acordarea de alocații și asigurarea elevilor cu transport și alimentație gratuite.

Dragoste și sacrificiu

Anastasia și Timur se descurcă greu, trăind de la salariu la salariu. În unele seri mănâncă doar terci cu pâine. Chiar și așa, nu se plâng de greutăți. „Mai mult decât de bani, într-o familie este nevoie de iubire. Banul astăzi este, mâine nu-i. De aceea le oferim copiilor noștri ceea ce avem din plin: dragostea noastră. Restul le facem încetișor”.