Suveranitatea corupţiei naţionale

Întîlnirea de la Cotroceni nu a schimbat nimic din poziţiile cunoscute.

În privinţa DNA, cu excepţia PDL, care a preferat să evite subiectul, toate celelalte partide au cerut Preşedintelui, mai deschis sau mai voalat, să semneze rapid numirea candidatei propuse de ministrul de Justiţie.

A fost un fel de pecetlui soarta lui Daniel Morar, căruia partidele din arcul majoritar (PNL, PSD, PC, UDMR) îi plănuiesc demiterea de cel puţin 2 ani de zile. Mai mult decît atît Mircea Geoană a vorbit de schimbarea legii în aşa fel încît să se atribuie CSM puteri exclusive în privinţa numirii şi revocării procurorilor.

Totuşi cum cred partidele că pot rezolva contradicţia dintre această poziţie politică şi recomandările exprese ale Comisiei Europene?

În opinia lor (Mircea Geoană şi Daniela Popa au spus acest lucru în mod apăsat) experţii Comiei Europene au fost pur şi simplu manipulaţi de agenţi politici din ţară.

Aşadar, în opinia lor, ar fi suficient ca toţi românii să fie solidari şi să comunice la Bruxelles date identice asupra cărora se vor fi pus în prealabil de acord. Daniela Popa a dat de înţeles că se pronunţă pentru abandonarea temelor legate de corupţia la nivel guvernamental în favoarea altor subiecte mai generoase cum ar fi corupţia din spitale şi din şcoli.

Cazul însuşi al lui Năstase, care a intrat în atenţia politicii europene, nu ar fi, a sugerat Daniel Popa, decît o creaţie malevolentă a unui lobby din ţară, cu intenţii vădit “antipatriotice”. Într-o şedinţă mai veche a Camerei Deputaţilor cineva adresa cele mai brutale acuzaţii Monicăi Macovei care s-ar afla la originea opiniei defavorabile pe care Comisia Europeană o are faţă de mersul Justiţiei din România.