"Cred că s-ar putea întâmpla din nou"

După o călătorie obositoare de zece ore, un bărbat de 88 de ani urcă treptele ruginite spre sala de expoziție a fostei mine Zollverein din Essen. Naftali Fürst trece încet pe lângă o serie de fotografii și se oprește în dreptul propriului portret de dimensiuni mari. Acolo scoate și albumul cu o poză, pe care a privit-o în repetate rânduri și în avionul spre Germania. Nu călătorește niciodată fără vechea fotografie în care apare ca băiat de 12 ani, numai piele și os, mai aproape de moarte decât de viață. Naftali Fürst, un copil evreu din Bratislava, la patru zile după eliberarea lagărului de concentrare Buchenwald. 

Ziua în care bătrânul supraviețuitor al Holocaustului ajunge la expoziția din Essen începe deja foarte devreme, taxiul pleacă înainte de cinci dimineața din fața casei sale din orașul israelian Haifa. În zori, Naftali Fürst se întâlnește cu fiica, ginerele și doi dintre nepoții săi la aeroportul din Tel Aviv, de unde familia pleacă împreună spre Germania pentru a participa la deschiderea expoziției din fosta mină Zollverein. Acolo sunt expuse 75 de portrete ale unor supraviețuitori ai Holocaustului, realizate de celebrul fotograf Martin Schoeller. 

Amintiri despre marșul morții   

În dialog cu DW, Fürst vorbește în avion despre marșul morții, la care au fost supuși prizonierii, slăbiți și bolnavi, nevoiți să meargă pe jos din est spre lagărul de concentrare Buchenwald. Și el a fost acolo, un băiat de 12 ani. Drumul prin zăpadă, pe lângă cadavre, dura mai multe zile. "Fiecare pas era, într-adevăr, un chin. Îmi amintesc că l-am rugat pe un paznic german să-mi dea voie să mă țin de o căruță, pentru a înainta mai ușor. Dar mi-a interzis să o fac. Și acum? Acum zbor cu un avion german și mă întâlnesc cu cancelara Angela Merkel."

Într-un avion al aviației militare germane călătorește un domn în vârstă, cu părul alb și o privire vioaie, căruia îi place să glumească. Fotografia din aprilie 1945, în care Naftali Fürst era unul dintre prizonierii scheletici ai lagărului de concentrare Buchenwald, a fost publicată într-un ziar israelian după mai multe decenii.  

"Durerea mea rămâne"

"Nu suntem salvați. Cine a fost acolo, nu-i salvat", spune Naftali Fürst astăzi. Cartea pe care a scris-o poartă titlul "Ca bucățile de cărbune în flăcările groazei - O familie supraviețuiește Holocaustul". Ca o bucată de lemn arsă, marcată pentru totdeauna."Durerea mea rămâne, amintirile rămân." Mai târziu, când vorbește cu Angela Merkel la vernisajul expoziției, el amintește de atâtea alte persoane, de atâția alți copii. Naziștii au deportat 232.000 de copii la Auschwitz, dintre care au supraviețuit doar câteva sute. 

La vernisajul expoziției, vorbesc cancelara și premierul landului Renania de Nord-Vestfalia, Armin Laschet. Sunt discursuri bune, dar și tipice de politicieni cu ocazia unei comemorări a Holocaustului, de data aceasta în pragul împlinirii a 75 de ani de la eliberarea lagărului de exterminare Auschwitz pe 27 ianuarie. În alocuțiunea ei, Angela Merkel repetă cuvintele rostite în urmă cu șapte săptămâni în cadrul vizitei ei la Auschwitz: "Simt o rușine profundă." 

Nu a vrut să vorbească germană timp de decenii 

Momentul cel mai emoționant e cel în care urcă pe scenă supraviețuitorul lagărelor naziste. Într-un discurs calm, aproape ca o povestire, Naftali Fürst descrie cum Holocaustul i-a furat o parte din viață și a schimbat profund toți anii care au venit mai târziu. De abia în 2005 a vorbit despre ororile pe care le-a trăit în copilărie. Timp de decenii, el nu a vrut să mai vorbească germană sau să călătorească vreodată în Germania. Dar între timp a ajuns să meargă ocazional în Germania și Austria pentru a participa la comemorări și pentru a vorbi public despre Holocaust.  

Înainte de evenimentul de la Essen, Naftali Fürst și-a exprimat îngrijorarea în privința prezentului: "Cred că s-ar putea întâmpla din nou. Atunci, nu era vorba de altă planetă. Oamenii au făcut totul." Situația se înrăutățește, din acest motiv e cu atât mai important ca martorii ororilor trecutului să vorbească public despre ce au trăit, explică Naftali Fürst: "E datoria mea să povestesc. Oamenii nu trebuie să creadă că nu s-ar fi întâmplat." 

Pe la patru, după ce a fost fotografiat alături de cancelara Merkel, Naftali Fürst e dus la aeroport, împreună cu întreaga familie -  după o zi lungă, între trecut și viitor.